VOLUNTARI TIFF

Vlad Prundus, voluntar TIFF – „o poveste cu hopuri pe care nu o voi uita niciodată”

Scris de Voluntari

CONCURS: aşteptăm poveştile voastre simple, scurte şi sincere legate de TIFF. Trimiteţi un email la [email protected] cu un text scurt care răspunde la întrebările: De ce TIFF, pentru a câtă oară TIFF, Cele mai TIFF amintiri, Cum îţi propui TIFF anul asta, notând numele complet, departamentul, şi ce-ţi mai trece ţie prin minte - un mesaj pentru alţi voluntari, un îndemn pentru public, alături de o poză. Sau poți comentat aici. Toate poveştile vor intra într-o tragere la sorţi pentru un premiu constând într-un voucher de 100 de lei la TIFF SHOP.

Iată povestea lui VLAD PRUNDUS:

Am învățat din experiența ca uneori e mai bine sa fii mai scurt în exprimare, deci așa va fi si povestea mea.
Mă numesc Vlad Prundus, anul asta este al doilea meu an ca voluntar la TIFF și a sosit momentul sa împărtășesc cu voi povestea mea. Am inceput timid voluntariatul, TIFF a fost a doua mea activitate de voluntariat, la doar 3 luni de când am început-o pe prima. Am completat formularul de înscriere fără prea mare încredere, nici nu știam care sunt departamentele asa ca am scris următoarele: ''accept orice imi dați". Am mers apoi la interviu (pe vremea aia se dădea interviu) si am spus cam ce simțeam eu că pot spune. M-am bucurat, însă, să aflu ca am fost acceptat și după întâlnirea de la Cinema Victoria a venit singura zi în care am crezut că este o greșeală venirea la TIFF. La Che Guevara au fost împărțite badge-urile și tricourile și semnate contractele. Era o coadă monstruoasă la care am stat o oră, poate chiar 2. Am ajuns în fine la zona cu badge-uri și spre surprinderea și furia mea nu exista un badge pentru mine și nu aveam nici un tricou. M-am enervat și am zis că renunț și când m-a sunat coordonatoarea Raluca (scuze Raluca) eram furios, i-am zis că eu renunț, că nu mă mai vrea TIFF-ul. Următoarea zi, însă m-am întâlnit cu Di Bere, care spre bucuria și în același timp rușinea mea avea toate cele necesare. Am început astfel TIFF-ul cu chiu cu vai.
În prima faza am fost doar eu voluntar la logistică în Iulius Mall la cinema. Am început uşor, primul meu task a fost printez câteva foi. Am cumpărat o apă şi pahare mai apoi. Şi uite aşa am ajuns trec la adevăratele task-uri.
Rolul meu era ajut când apare orice problemă, o rezolv sau dacă nu pot,  o anunţ pe Raluca. Eram de la medic la agent de pază. Am ajuns şi în zona de proiecţie, chiar dacă eu nu aveam de lucru acolo. Pe parcurs m-am întâlnit şi cu ceilalţi voluntari, cu Ana-Maria şi cu Marius (pe care îi salut pe calea asta). Au fost momente extraordinare împreună, distracţie tot timpul. Am făcut cunoştinţă şi cu cei de la Ticketing şi cei de la subtitrări (Oana şi Kitty) cu care am petrecut alte momente de neuitat.
Au venit şi zilele în care a trebuit chiulesc de la şcoală când am avut invitaţi din alte ţări de la Lituania până la Germania. Am făcut cunoştinţă cu Cristina care m-a dirijat pe tot parcursul celor 2 zile cu străinii. Am avut atunci ocazia văd filme încă nelansate, filme foarte bune româneşti. Şi cum altfel închei ziua decât la ora 1 noaptea atunci când frumoasele maşini Mercedes m-au adus acasă. După cum mi-a zis şi Di, nu am putut nu dau un raport zilnic al ceea ce am făcut în fiecare zi, lucru pe care îl spun oricărui voluntar -l facă. Şi altfel se încheie povestea mea, o poveste cu hopuri pe care nu o voi uita niciodată.

2 Comentarii

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Voluntari