TIFF 2014 VOLUNTARI TIFF

“The Short Story of 3D Film” – un curs de istorie la TIFF 2014

Scris de TIFF Blog
The Short Story of 3D Film

The Short Story of 3D Film

Contrar titlului, The Short Story of 3D Film de Stefan Droessler n-a fost deloc `short”, ci a durat undeva la 3 ore, incluzând pauza de 10 minute de la jumătate, care nu s-a mai ținut pentru a se respecta încadrarea în timp. Bine, asta a zis prezentatorul, eu nu știu exact cât durat, că am plecat înainte să se termine, mânat fiind de o foame mistuitoare...

Prima mea dezamăgire când am ajuns a fost să aflu că nu e vorba de un film, ci o prezentare cu slide-uri (aș spune PowerPoint, dar nu știu cum îi zice echivalentului său de la Apple), ceea ce a făcut prezența ochelarilor 3D oferiți la intrare parțial inutilă. Prezentatorul, un domn important, reprezentant al Muzeului de Film din München, stătea într-o parte a scenei de la Florin Piersic, ascuns fiind după MacBook-ul său, și vorbea la microfon cincimii de sală prezente, politicos și într-o engleză germanizată.

Prezentarea s-a axat pe două perioade temporale ale evoluției stereoscopiei în cinema și fotografie, 1856-195 și 1952-2014.
D-l Doessler ne vorbea despre începuturile germane ale tehnicii stereoscope, care e mult mai veche decât crede publicul larg, ne arăta pe panou documente ale timpului, poze cu inventatori și aparaturi inedite (gen ”Kaiserpanorama” din foto), articole ale vremii și discuta extensiv pe tema metodelor de a oferi privitorului iluzia adâncimii vizuale de-a lungul istoriei. Țin minte și acum: tehnica cu bandă orizontală, tehnica dicromatică (începând cu Lumière), tehnica suprapusă, cea verticală, cea dublă.

Prezentarea conținea și material inedit, de negăsit în alte locuri, cum ar fi două filme 3D din 1901 și 1903 ale lui Georges Méliès, sau fotografii recuperate cu experimente ale părinților cinematografiei moderne testând utilajele. Din acest motiv, prezentatorul a rugat auditoriul să nu facă poze sau să filmeze, îndemn care nu pot decât să sper sincer că a fost urmat. Purtați între liste lungi de nume de scurtmetraje 3D ale fiecărei subperioade cinema și vizionând câte un clipuleț stereoscopic tot odată la 10 minute - deci, punându-ne și dându-ne jos ochelarii conform indicațiilor -, am experimentat cu toții evoluția fascinantă a acestui miracol vizual ale istoriei recente. Între un film demonstrativ de bombardare al armatei germane și o reclamă sexistă americană, am avut ocazia să aflăm informații nemaiauzite despre moda care a revoluționat artele vizuale ale secolului vitezei, încă din "fașa" acestuia .

Să nu mă înțelegeți greșit. Mi s-a părut interesantă prezentarea. A fost o surpriză totală să aflu și să văd cum foloseau străbunicii noștri destul de decent aceeași tehnică care aduce astăzi adolescenți la Avatar în sălile de cinema, dar după câteva exemple pur și simplu m-am pierdut. Pentru cineva care își dă masterul în "Tehnici optice de mimetică a vederii stereoscopice în Europa secolului XX”, aceasta putea fi prezentarea vieții lui. Pentru mine-a fost o introducere...

Isaac Ionescu - voluntar blog TIFF

Scrie un Comentariu

Despre Autor

TIFF Blog