TIFF 2016 VOLUNTARI TIFF

RetrospecTIFF: Daniela Elena Drăgan – „NU ai cum să nu iubești TIFF-ul”

TIFF mi-a lăsat, așa, un gol în suflet după ce am trăit intens fiecare din cele 10 zile ale lui, grăbindu-mă de la un eveniment la altul și încercând să să îi surprind cumva spiritul pentru blogul TIFF. A fost o experiență solicitantă de care vorbesc  acum cu drag și pe care mă bucur că am avut ocazia să o trăiesc. Am cunoscut niște oameni foarte faini în echipa de voluntari din care am făcut parte și draga noastră coordonatoare Flavia s-a preocupat pe toată durata festivalului ca, pe lângă muncă, să găsim timp să ne mai și bucurăm de întreaga experiență #TIFF. Așadar, am pendulat între „bucătăria” și „sufrageria” festivalului și am adunat povești (din și) pentru ambele locuri.

Pregătiri înainte de proiecția specială Haxan de la Castelul Banffy

Pregătiri înainte de proiecția specială Haxan de la Castelul Banffy

TIFF '15

Știu că ar trebui să-mi găsesc cuvintele și să vă povestesc ce înseamnă TIFF-ul, însă, o să recurg la cel mai vechi clișeu din lume și-o să vă spun că e important să fiți acolo și să simțiți pe pielea voastră.  Succesul ediției din acest an a arătat că oamenii își doresc tot mai mult (și tot mai mulți) să trăiască experiența festivalului care pentru mine a însemnat, pe lângă multe alte lucruri, șansa de a întâlni regizori, actori și cineaști din toată lumea, ocazia de a le înțelege viziunile, poveștile. Momentele mele favorite au fost discuțiile prelungi de la TIFF Lounge. Îmi voi aminti multă vreme de acum încolo întâlnirea cu regizorul filmului Câini, Bogdan Mirică, ale cărui răspunsuri sarcastice și ale cărui ironii constante mi-au colorat și animat o după-amiază...

Echipa filmului Câini la TIFF Lounge

Echipa filmului Câini la TIFF Lounge

Nu am apucat să văd toate filmele pe care mi le pusese în planul de vizionare înainte de TIFF, dar am avut parte de alte experiențe cinematografice interesante și de provocări ivite pe parcurs. În timpul liber am preferat poveștile mai puțin triste: un exemplu relevant e filmul Viața e o trompetă.

Iar cel mai frumos lucru pentru mine rămâne proiecția de la Castelul Banffy a filmului Haxan, acompaniat live de Orchestra Simfonică a Operei Maghiare din Cluj. Aproape la egalitate în topul meu personal se află concertul susținut la Casa TIFF de cei de la A Hawk and a Hacksaw, care m-au captivat o seară, dar pe viață...

Haxan la Castelul Banffy

Haxan la Castelul Banffy

TIFF-ul a avut grijă să îmi dăruiască multe amintiri frumoase, să mă inspire și să mă facă să aștept deja cu nerăbdare ediția următoare. Eu nu știu dacă am avut grijă de TIFF sau de felul în care v-am ghidat prin cotloanele lui, dar știu sigur că aș vrea să mai încerc.

Va urma...

Sunt sigură că voi urmări în continuare toate știrile și anunțurile despre TIFF, pentru că îmi doresc să mă implic și în edițiile viitoare, poate să cunosc și alte departamente. Mi-e clar că TIFF vă ma face mereu să mă simt acasă. Până atunci, voi vâna în caravanele TIFF din alte orașe toate filmele pe care nu le-am văzut la Cluj 🙂

Au trecut deja 2 zile de la despărțirea de TIFF și am apucat să-mi pun ordine-n gânduri. Așa că vă pot spune cu mâna pe inimă că ma simt bogată, recunoscătoare, și mai ales îndrăgostită de festival.
Chiar, se poate altfel?

piata unirii

1 Comentariu

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Daniela Elena Dragan