TIFF 2012 VOLUNTARI TIFF

La subtitrări când m-am pus/ Firul filmului m-a dus… ALEXANDRA

Câteodată e numai tăcere. 3, 2, 1, începe filmul. Şi doar space, space... space, space, space... space... Uneori chiar pierzi acţiunea, firul evenimentelor, actorii, culorile, atmosfera, râsetele sau lacrimile. Filmul înseamna doar replici. Un fel de meta-vizionare. Ochii în cele patru colţuri, pe rând. Un fel de aşteptare domolită, mascată de zâmbete împărțite în stânga şi în dreapta.

Ochii spre intrare. Un alt zâmbet, o altă privire, aceeaşi aşteptare. Tura de zi mi-a fost în Polus. Cea de noapte, în Janis. Mâine o iau de la capăt cu replicile şi aşteptările. Am auzit că este mai greu de subtitrat un film care se derulează cu casa închisă. Fiecare greşeală se înmulţeşte cu numărul spectatorilor din sală, amplificându-se. Şi nu vrei ca o greşeala de-a ta să echivaleze numărul biletelor vândute.

Este, de asemenea, greu de subtitrat şi un film la care anunță doar doi spectatori. Ai instinctul de a-i intreba dacă ştiu engleza şi să nu te mai oboseşti, măcar nu poţi greşi. Iar filmul te surprinde, mult mai bun decât te aşteptai...

Am observat cum filmele bune prinse în tură şi cupoanele de bere în plus sunt cele mai plăcute surprize ale voluntarilor. Mă rezum la departamentul nostru. Aşteptăm programarea pe ture pentru a doua zi precum aşteptăm despachetarea cadourilor după Crăciun.
Apoi: răsfoit AperiTIFF, ales filme, căutat referinţe, critici, cules, ales, împărţit, doar trebuie să fim informaţi, nu?

Acesta mi-a fost TIFFul. Toată ziua pe fugă, ca un musafir în propria cameră. Am un singur regret. Se termină festivalul şi totul va fi pus pe pauză...

 

Alexandra Ghejan (Ada) - Voluntar Subtitrări.

Scrie un Comentariu

Despre Autor

TIFF Blog