VOLUNTARI TIFF

JURNAL DE VOLUNTAR – Edward Moise: „Mă simt cu adevărat eu aici la TIFF”

Scris de Voluntari
Seria poveștilor voluntarilor noștri continuă cu povestea unuia din cei mai activi voluntari din raza noastră teritorială. Îl laudă toată lumea de la CASA TIFF așa că am vrut să aflăm de ce...
Mă numesc Edward Moise, am 20 de ani și sunt din Bacău. Liceul l-am terminat anul trecut, iar pe ultima sută de metri am luat o decizie drastică de a transforma întreg anul următor ce avea să fie primul an de facultate, într-un an „sălbatic" și „sabatic”. Să mă gândesc la cum vreau să-mi trăiesc viața, să fac voluntariat, să mă implic activ și să râd mai mult.
Când cineva mă întreabă „Cu ce te ocupi?”, răspund că „Sunt voluntar”. Ceea ce mă amuză, pentru că majoritatea au aceeași expresie și reacție: „Adică, cum adică?" Unii zic că am avut curaj, alții că alegerea a fost total negândită. Mă amuz. Nu zic că facultatea nu-și are rostul, doar că ni s-ar rezolva multe dintre viitoarele probleme dacă alegerile noastre ar fi în funcție de ceea ce ne face fericiți.
whatever

Acesta este primul meu an la TIFF. Am plecat de acasă cu un rucsac și fără așteptări; și am ajuns să am parte de o experiență absolut genială, să cunosc oameni de tot felul, să râd cu ei. În general călătoresc, plec prin proiecte și mă implic prin tot felul de evenimente, iar uneori mai am timp să scriu pe blogul meu.
Oficial, sunt în departamentul Welcome Packages. Neoficial, am ajutat pe oricine a avut nevoie de ajutor și am ajuns să fiu mai peste tot. Oamenii din echipa cu care lucrez nu sunt dintr-un departament anume, ci sunt oamenii cu care m-am conectat. De la invitați până la voluntari, șoferi sau spectatori.
13304972_2052061048351871_7979044626172725175_o
Găsesc TIFF-ul ca fiind ceva mai mult decât un festival. Mă simt cu adevărat eu aici și cu siguranță voi reveni în următoarele ediții. N-aș fi fost acum aici dacă n-ar fi fost Mama Ungaria (Emese) și sunt bucuros că o pot ajuta când are nevoie de mine.
Zilele trecute am fost la Vlaha să ajut la pregătirea proiecției. Am putut să vizionez filmul Două Lozuri care mi-a plăcut mult, am râs zeci de minute împreună cu oamenii din jur și alte câteva minute singur; dar și pentru că mi-a amintit despre importanța momentului.
Oamenii mă motivează în tot ceea ce fac. Îmi place să le amintesc cât sunt de frumoși și să-i văd cum reacționează situațiilor prin care le propun să trecem. Cresc cu adevărat în astfel de momente, întâlnind astfel de oameni, astfel de experiențe fiind^cele definitorii anului meu „săbatic”. Mulțumesc că faceți parte din „mine”.
13320779_2047551372136172_5301077039681858404_o

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Voluntari