VOLUNTARI TIFF

De la Cluj la Vilnius – povestea unui voluntar TIFF

Experiența voluntarilor TIFF, cei mai faini din Cluj, nu se rezumă doar la cele câteva zile de festival din luna iunie. Fiind într-un parteneriat cu alte festivaluri de film din Europa, cei mai buni dintre ei primesc șansa de a călători și lucra în echipele partenerilor noștri. Vlad Prunduș, unul dintre voluntarii TIFF, a experimentat de curând ce înseamnă Festivalul Internațional de Film de la Vilnius, trimis fiind să reprezinte echipa Clujului. Când a ajuns acasă, ne-a scris încântat câteva rânduri (cu poze cu tot) pentru a-i convinge și pe alții că, la TIFF, voluntariatul este doar începutul unei călătorii în lumea filmului.

Miercuri, 22 martie 2017. Mă aflu în Vilnius, în drum spre viitoarea mea casă pentru două săptămâni jumătate, alături de Horațiu (cunoscut și sub numele de Hercule sau, mai simplu, Jesus), un tânăr de doar 22 de ani pe care l-am întâlnit cu un an înainte, la TIFF, în Piața Unirii. Nu ne cunoşteam prea bine, astfel că următoarea perioadă era urma să fie ca un joc de noroc: fie câştigi un coleg cu care te vei înţelege, fie vei avea parte de un coşmar. Aveam să decopăr mai târziu că am prins peştele cel mare. Adică era de bine. 

Ne apropiem de casă când şoferiţa Laura ne avertizează să ne îmbrăcăm bine următoarea zi, pentru că există posibilitatea să ningă, în condiţiile vremii de -2 grade. Înghiţim în sec şi, odată ajunşi în cameră, obosiţi, începem să ne punem întrebări legate de următoarea zi. Vom putea vorbi cu cineva? Câți oare ştiu engleza? Vom putea să ne facem prieteni?

Joi ne trezim devreme. Aflăm locația în care ne vom petrece toată „vacanța” și ne întâlnim cu Vaiva, coordonatoarea tuturor voluntarilor, apoi cu Reda, coordonatoarea depatamentului nostru, cel de evenimente. Avem o scurtă conversație, ne prezintă ce va trebui să facem, ne familiarizăm cu locația, Forum Cinema Vingis, un complex cu 11 săli de proiecție și 5 etaje, apoi ne întâlnim cu viitorii colegi și încercăm să intrăm în conversație cu ei, dar sunt puțin cam timizi. Încercăm să ajutăm la montatul lămpilor, dar suntem refuzați prompt. Plecăm acasă devreme, înfometați și cu gândul că poate nu va fi chiar așa de ușor să ne adaptăm.

O nouă zi, noi colegi. Ne întâlnim cu Mantas, un student care face parte din același departament cu noi, și cu care mă înțeleg din prima clipă.  Ușor, ușor, ne înțelegem tot mai bine și cu restul echipei. Devenim responsabili cu lămpile, după ce cu o zi înainte nici nu ne-am apropiat de ele. Totul mergea mai bine şi am realizat că o nouă lume se deschidea. O lume plină de surprize plăcute.

Zilele trec tot mai ușor, primim tot mai multe sarcini, întâlnim tot mai mulți oameni și descoperim tot mai multe povești. Depășim barierele culturale și diferențele dintre noi lucrând în echipă, dar mai ales serile, când ne reunim în camera unde ni se aduc mâncarea și cafeaua. Konradas, unul dintre cei care are grijă ca totul să fie în regulă la cinematograf, ne dă periodic ceva special să lucrăm. Devenim încet, dar sigur, niște celebrități în lumea voluntarilor Vilnius.

Astfel trece o săptămână și un pic. Ritmul alert de lucru începe să scadă, avem tot mai mult timp liber și decidem să vizionăm cât mai multe filme. Vizităm orașul, în special atunci când primim ca task-ul să le livrăm câteva cataloage partenerilor festivalului. Așa descoperim Vilnius-ul în toată splendoarea sa, de la zona împădurită cu reședința președintelui, până în centrul istoric.

Și iată-ne, astfel, în ultima zi. Ziua festivităţii de premiere. M-am îmbrăcat elegant şi am mers la Filharmoija. Norocul meu, am fost repartizat lângă scenă, unde urma să ajut doamnele şi domnişoarele să urce scările scenei. Așa avut ocazia să mă bucur de toată ceremonia, în timp ce, practic, munceam. 

Ultimele momente alături de restul voluntarilor au fost o continuă distracție, momente care au culminat cu un group hug enorm. Festivalul se terminase pentru mine. În ziua plecării, mă simţeam doborât. Ştiam că poate nu-i voi mai vedea vreodată pe aceşti noi prieteni, prieteni care păreau a fi fost alături de mine de când mă ştiu. Lituania ne-a oferit o experiență de neuitat, așa că plec optimist cu gândul că îi voi reintâlni pe toţi într-o bună zi. Ačiū Kino Pavasaris. Ačiū Friends. 

Nouă nu ne mai rămâne decât să vă îndemnăm să vă alăturați echipei TIFF, ca să vă puteți trăi propria poveste de voluntar tânăr și curios prin lume. Cum anume, găsiți aici: http://tiff.ro/voluntari 

Scrie un Comentariu