TIFF 2013 VOLUNTARI TIFF

Ce-am primit ne e drag tare. Sau cum a fost la ÎNTÂLNIREA VOLUNTARILOR

Joi, 30 mai (dată care va rămâne marcată cu roșu în calendar, ca Paștele sau Crăciunul), nici nu se făcuse ora 17,00 că deja mă proptisem în faţa cinematografului Victoria alături de alţi voluntari nerăbdători să-şi ridice tricoul, badge-ul şi contractul de voluntariat - adică aproape tot ce le mai lipsea pentru a-şi lua postul în primire. Să fi trecut vreo jumătate de oră şi deja se făcuse coadă, şi eu parte din ea. Așa că am intrat în vorbă cu unii și cu alții. Prima voluntară cu care am făcut cunoștință se numește Mihaela și muncește la TIFF în cadrul departamentului Guest. În timp ce noi vorbeam, trolerul ei rupt zăcea în Le Général...
Abia ajunsese de la Târgu-Mureş cu autostopul. Pe Facebook (unde ne-am lipit instant) n-a scris despre autostop, ci despre troler: Nu contează cât de greu e trolerul. Primul lucru când ajungi în alt oraş: bei o bere. Update: contează cât de greu e trolerul... Tocmai s-a rupt!

Tot cu autostopul a ajuns la Cluj şi Andrei, voluntar Special Logistics. Tocmai cărase mese, corturi, scaune şi butoaie cu apă şi era gata să dea o mână de ajutor în plus. De unde o fi având omul ăsta atâta energie?
Undeva, în faţa mea, un voluntar avea o dilemă: fusese distribuit ca asistent de locaţie la Casa TIFF, dar primise şi acreditare de presă. Trebuia să aleagă. Au urmat o serie de alte dileme şi discuții cu unul dintre coordonatori. Când am trecut de el, încă părea indecis.
Între timp, lângă mine se aşezaseră două fete, care erau prinse într-o discuţie în care se amestecau: ploaie, tricouri şi inscripţii. Le era teamă să nu li se spălăcească tricourile prea repede. Asta din seria ce-am primit/ ne e drag tare...

Treptat, s-au strâns în şir indian tot mai mulţi voluntari. Începuse şi ploaia, așa că s-au înghesuit cu toții sub acoperişul cinematografului de unde după scurtă vreme au fost direcţionaţi înăuntru. La scurt timp, voluntarii au devenit parte dintr-o coregrafie ciudată: ca un şarpe care se încolăcea în jurul nerăbdării. Multe figuri din scena asta erau foarte tinere și veneau pentru prima oară voluntari la festival, pe altele se vedea că, deși au job-uri solicitante pe cap, tot îşi făcuseră timp de TIFF... arătau fericiți.
Era seară şi încă se servea APERITIF-ul (pentru că așa se spune la Cluj: Servim TIFF, se servește APERITFF). Mulţimea a devenit apoi o masă compactă care semna şi primea TIFF-ul pe braţe. Sau TIFF-ul îi purta deja pe braţe? Oricum, pe nesimțite, s-a strecurat căldura. Căldura din familia TIFF.

Claudia Sîrbulescu, VOLUNTAR BLOG TIFF.

1 Comentariu

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Voluntari