TIFF ÎNTREABĂ

TIFF întreabă, echipa răspunde: Renate Roca-Rozenberg

Cu aproape o săptămână înainte de festival, fiecare membru al echipei TIFF are nevoie, din când în când, de o pauză, așa că ne-am adunat colegii și le-am pus câteva întrebări. Faceți cunoștință cu ei și dacă-i vedeți pe stradă, nu ezitați să le cereți autografe.

Fiind în preajma biroului de comunicare al festivalului, începem seria de chestionați cu Renate Roca-Rozenberg, cea care are mereu grijă, printre altele, ca invitații TIFF și jurnaliștii prezenți în Cluj să se înțeleagă și să nu întârzie la interviuri.

Știm, n-ai timp, dar ia-ți câteva secunde și scrie-ne, într-o frază (deși preferăm în versuri), ce faci tu la TIFF.
Lucrez cu oameni faini din care, pe foarte mulți, n-o să-i mai văd timp de un an și încerc să nu mă mir ce ajung să fac. De exemplu, anul trecut am stat 2 ore pe telefoane să aflu când ajunge Vița de Vie la sound check că să poată fura unii o mireasă de la nuntă și să-i facă o surpriză.

Mai ții minte prima ta sarcină la TIFF?
Cred că a fost ceva legat de bannere stradale, trebuia să găsesc unde le punem și cum să convingem RATUC să nu ne ia taxă de instalare, că nu era buget. Până la urmă le-am pus de vreo trei ori că tot descopeream ceva greșit scris pe ele. Ah, și să fac listă cu persoanele importante din oraș care meritau invitație la deschidere, a fost un excel foarte scurt pe vremea aceea.

Trei ritualuri de TIFF.
Încerc să-mi aduc aminte unde sunt cele 4 baterii externe pe care știu sigur că le am. (nu îmi iese niciodată)
Îmi jur că o să-mi schimb laptopul până la următoarea ediție, ca să nu mai car atâtea kilograme după mine (deh, old fashioned, m-am obisnuit cu al meu de 17”).  (nu îmi iese de 6 ani)
Îmi cer scuze anticipat de la colegi, familie, necunoscuți de pe stradă, pentru cum mă voi comporta în următoarele săptămâni. (e degeaba, știu, rămân o drăguță la final de zi)

Ce obiceiuri zilnice elimini din viața ta pe perioada TIFF-ului?
Nimic, doar le comprim (rutina zilnică cu familia) sau le dilat (cafele, fumat, covrigi).

Trei lucruri pe care le are Clujul și doar el în timpul festivalului?
Energie pozitivă, aglomerație neenervantă, mulți oameni îmbrăcați fain pe stradă.

Un regizor pe care l-ai descoperit aici la festival
Sebastian Lelio, care pe lângă faptul că îmi place ca și regizor, e și foarte simpatic. Am stat cu el o oră, în Piața Unirii, pe o bancă, între două interviuri și, după multe povești, tot n-am reușit să-l conving că nu sunt soția lui Tudor Giurgiu. Acum, nici n-am insistat prea tare, că eu sunt fan de soția lui Tudor.
Și mi-a plăcut să îl cunosc anul trecut pe Sion Sono, e un personaj precum filmele sale, întortocheat, că să fiu simplistă. Nu am apucat să văd un film de-al lui în TIFF, am rămas cu ce știam de mai demult, dar a fost apariția exotică a anului trecut pentru mine.
În rest, la maxim 2 filme pe ediție cât apuc să văd, și acelea “în timpul serviciului”, nu prea apuc să descopăr în TIFF, revelațiile sunt ulterioare.

Când ai ajuns cel mai tâziu acasă după o zi de festival?
Cred ca pe la 6 dimineața, dar poate doar mă dau mare, vorbesc de lucruri ce se întâmplau acum 13-14 ani.

Care e primul lucru pe care îl faci după ce se termină TIFF?
Mă apuc (din nou, serios) de Electric Castle.

O întâmplare de pe la TIFF pe care o răs-povestești?
Noi, de la PR, nu prea dăm din casă, vedem și auzim multe, dar preferăm să le ținem pentru noi. Dar uite o poveste pe care nu știu dacă am apucat să o zic până acum, de anul trecut.
Am stat aproape o jumătate de zi în interviuri cu Mădălina Ghenea și, jur, cred că deja după doar două ore își făcuse poze cu un sfert din populația Clujului. Șoferi, liftier, barman, chelner, miiii de chelneri că, să vezi coincidență, orice nou pahar de apă era adus de alt ospătar care voia și el poză cu Mădălina Ghenea; nu apuca să ia o lingură de supă că mai apărea un chelner să-i îndrepte servețul și să-și facă o poză. Eu deja înnebunisem și eram doar spectator (și fotograf, în caz ca nu se voia selfie), așa că am întrebat-o dacă nu vrea să o scap de aceste sesiuni foto continue. Mi-a povestit că ea a crescut la țară și că până pe la 9 ani nu are nicio poză cu ea, așa că îi place foarte tare acest asalt al fotografiei în viața ei. Mi-am dat seama, încă odată, că oamenii sănătoși la cap rămân așa și după ce-i atinge norocul celebrității.

Un film la care ți-ai acoperit ochii și-ai jurat că nu mai vii niciodată la cinema?
“Dreptate în lanțuri”, primul film la care m-au lăsat ai mei să merg singură la cinema. Luasem ceva premiu și mi-au zis să aleg eu ce vreau să fac, mi-au dat 15 de lei, ajungeau de bilet, un suc și/sau un crèmeș. Și dintre toate lucrurile, eu am ales să mă duc la filmul ăsta care m-a plictisit îngrozitor, că n-am putut o oră și ceva decât să mă gândesc cum aș putea să-mi cer banii înapoi, să mă duc să îi cheltui la cofetărie.

Viu sau nu, cu ce actor ai vrea să bei cafeaua și pe care terasă din Cluj - one time and one time only?
Robert Redford, dar doar viu. Încă mai sper că rugile îmi vor fi ascultate, deși sunt totuși 16 ani de când mă închin. Aș sta cu el pe Cetățuie, pe marginea balustradei de unde se vede tot orașul, cu o cafea la pahar de la Let’s Coffee, știi, cappuccino acela cu inimoară din care n-aș îndrăzni să iau niciun strop.

Ce întrebare ai tu, pentru tine, la care încă nu ai primit răspuns?
“Mai poți?”

Fălci, Alien sau King Kong
Alien, primul film SF pe care l-am luat în serios și am acceptat chiar să-l revăd.

Ce bine e să fii…. Completează primele două versuri. (nu trișa, pe Alain Delon îl avem deja)
Bansky

Scrie un Comentariu

Despre Autor

TIFF Blog