TIFF 2016

RetrospecTIFF.15 – Misa Giurgiu

Scris de Misa Giurgiu

Nu pot să cred că s-a terminat. Se pare că o săptămână nu e de ajuns pentru a  mă bucura de TIFF.

Tiff gala de deschidere

Aceasta a fost prima mea experiență  la TIFF ca voluntar. Am simțit că descopăr festivalul cu alți ochi, în fiecare zi având parte de o surpriză. În loc de sumar al întregului festival m-am gândit la momentele ce au rămas în suflet.

Un bun început: show-ul din Piața Unirii și filmul 6,9 pe scara Richter

Filmul: Mad Max-Drumul Furiei, pe care am așteptat foarte mult să îl văd și mă bucur enorm că s-a întâmplat pentru prima oară la TIFF, în prezența producătorului Iain Smith,

Documentarul: În căutarea tatălui pierdut, de Ionuţ Teianu unde am  cunoscut un ALT Constantin Brăncuși.

Locația: Bonțida, unde îmi face plăcere întotdeauna să revin, unde am cunoscut oameni minunați și am văzut un concert extraordinat cu Transe Express.

O surpriză plăcutăAventurile lui Nelly, unde m-am lăsat purtată în alte lumi, cu alte planuri, de copilul din mine.

Șocul: încă nu m-am decis dacă e de bine sau de rău - a fost vizionare filmului Frăția Nopții.

Perspectiva nouă asupra festivalului mi-au oferit-o Zilele Filmului Românesc și Ziua Maghiară. Am descoperit că e câte ceva pentru toți cinefilii.

Cel mai mare suspansLebăda de Shinjuku. Am trăit fiecare emoție a personajelor și m-am îndrăgostit încă o dată de felul în care Sion Sono reușește să creeze un fim.

Persoana: Dumitru Prunariu. A fost idolul meu din copilărie chiar dacă nici nu mă născusem încă atunci când a fost el în spațiu.

autograf Dumitru prunariu

Cele mai faine povești din casă: întâlnirea celor de la 10 pentru film cu Tudor Giurgiu. Am descoperit secretele din spatele unor filme de succes și  mi-am schimbat anumite (pre)concepții despre arta de a face filme.

Un mare zâmbet pentru Afacerea Est- am plecat din sală cu multă voie bună și plină de energie.

Cele mai mari emoții: întâlnirea cu Sion Sono unde am avut ocazia să-mi exersez și japoneza.

Cel mai educativ: întâlnirea  cu Jan Kean și Deborah Kolar, unde am învățat cum merge și ce se pune la cale în industria Oscarului.

Regretul: că nu am apucat să văd nici Love Exposure, nici  Baahubali: Începutul pe marele ecran.

Party-ul: ei bine, aici nu m-aș putea pronunța. N-am apucat să merg la nici unul, poate ar fi trebuit să adaug asta la regrete...

Oamenii: Flavia Dima, Anca Maco - fetele care ne-au îndrumat pașii în acest festival și pentru care am multe multumiri  pentru sfaturile și pentru răbdarea de care au dat dovată în fața micilor mele greșeli. Datorită ajutorului lor am să încerc mereu să-mi perfecționez scrisul în încercarea de a mă autodepăși în fiecare zi. A cunoscut și alți colegi de Blog, oameni ce au rămas dragi: Nadzeya Prasvirava - pe care o vedeam mereu cu zâmbetul pe buze, Daniela Elena Dragan - mereu dornică să exploreze, Iulia Vlad - dornică să ajute, Micorici Răzvan - și Manuel Lupu- cu care împart pasiunea pentru fotografie și cu care aș fi povestit toată ziua de poze și obiective.  Pe lângă aceștia am cunoscut sau recunoscut alți oameni frumoși, ale căror povești am apucat să le descopăr: Puică Nadine - care iubește voluntariatul la fel de mult ca mine, Renata Nicolaescu- care vede întotdeauna noi oportunități de a te distra în voluntariat, Rusan Oana - copil cu multă voie bună, Cristina Poenaru - care face de toate prin TIFF, Andra Salaoru - care a iubit TIFF-ul atât de mult încât a creat o mascotă să arate asta și Oana Nicoleta - cu care împărtășesc iubirea mea pentru filme și pasiunea pentru japoneză.

Cam atât am avut de spus pentru ediția asta de TIFF 2016. Aștept cu nerăbdare noi provocări și noi experiențe la ediția de 2017!

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Misa Giurgiu