TIFF 2016

Cristi Puiu @ TIFF Lounge

Scris de Flavia Dima

După succesul fantastic pe care l-a avut ieri la premiera națională a celui mai nou film al său, Sieranevada, Cristi Puiu a venit vineri la TIFF Lounge pentru a vorbi despre acesta. Sau mă rog, în principiu, știți cum decurge o întâlnire cu unul din cei mai importanți cineaști români ai momentului. Așa că iată textul meu anual care poate fi considerat ca fiind complet trivializant despre cum a decurs întâlnirea cu regizorul.

Iată câteva detalii despre discuțiile legate de film. Puiu a vorbit despre cum este mereu primit cu căldură la Cluj, el fiind mereu ovaționat aici și că nu a fost chiar surprins de către reacția foarte bună a publicului. Deoarece credea că s-ar putea să existe o problemă cu proiecția a rămas în sala Casei de Cultură a Studenților (deși deobicei susține că nu face așa ceva) pentru că publicul uneori are reacții pe care cineastul nu și le dorește. „Ieri suprizele din partea publicului au fost bune. Foarte bune. M-am văzut ieri cu Papi (...) și ziceam că a fost o sală extraordinar de caldă, el spunea că am avut un public talentat, foarte primitor.”

Cristi Puiu 8

Totuși zice că Sieranevada va ține departe mulți oameni datorită stilului său foarte direct. „Dacă pe mine mă interesează viața, atunci voi face asta. Dacă mă interesează cinemaul, voi sta departe de genul acesta de filme.” Sieranevada are multe momente, unele chiar foarte triste, care nu au nicio funcție narativă propriu-zisă și tocmai acelea îl emoționează și are în mare măsură și de-a face cu faptul că ceea ce se filmează este totuși o întâmplare reală, deși condiționată de scenariu în cazul filmelor de ficțiune. Ceea ce este emoționant nu este așadar ceea ce este pus, controlat și creat, lucruri care acționează ca un fes de balast pentru film, ci mai degrabă întâmplările neașteptate de pe platou.

Exemplele sale au fost scena între Lary și Relu din bucătărie din timpul vizitei preotului, când doi porumbei se așează pe pervaz în timpul conversației lor. „Asta se întâmplă! N-am stat cu porumbeii trei luni să-i pregătesc, să-i momesc, să-i șmecheresc.” Alt moment care nu aparținea scenariului original a fost cel al datinii cu costumul mortului, o tradiție din regiunea Olteniei inspirată după felul în care hainele lui Iisus au fost descoperite în mormântul de pe Golgota după ce acesta a înviat - așadar, un mod de a aduce mortul înapoi, de-al reprezenta, de a spune că „moartea nu există, dar învierea da”. Recunoaște că i-au dat lacrimile prima oară când au venit să repete studenții la teologie pentru secvența cu slujba. „Îmi era rușine, trebuia să ascund asta, nu se poate să plângă regizorul.”

Puiu a mai povestit câteva episoade din spatele camerei: cel despre găsirea apartamentului în care s-a filmat Sieranevada, despre care actrița Ana Ciortea zicea că „măi Cristi, noi nu suntem singuri aici”. Inițial a fost găsit un apartament proaspăt-mobilat în același bloc care nu putea fi folosit fără să se dărâme anumite modificări făcute de proprietari, așa că li s-a recomandat să încerce în cel al domnului notar Cotescu, un vecin care tocmai murise. Culmea, fix când au fost să viziteze apartamentul era parastasul lui de 40 de zile, prin apartament colcăiau niște pisici care au făcut-o pe Oana Giurgiu să remarce că „băi, zici că ăsta este domnul Lăzărescu după moarte”, iar într-unul din geamurile de la bibliotecă era o poză inexplicabilă cu turnurile gemene. Alt moment a fost atunci când au trebuit să filmeze o scenă pe stradă și au trebuit să ia masa undeva la o persoană care locuia în zonă și a remarcat în casa omului un tablou de Aivazovki, pe care s-a oferit să îl cumpere pentru a-l include în decorul filmului. Moșul i-a cerut un scor incredibil, așa că a trebuit să-i facă o poză și să o scoată la imprimantă.

Cristi Puiu 5

Și știm că ați așteptat cu sufletul la gură punctul lui de vedere asupra reacțiile venite după acel interviu. Așa că voi reproduce cât se poate de precis ce a spus el și vă las pe voi să luați aminte și să comentați dacă aveți chef, k?

Când m-am întors în țară de la Cannes am descoperit că sunt un misogin. Am ajuns să nu mă pot privi în oglindă, mă urăsc. E ușor să arunci o lumină urâtă asupra cuiva, și am văzut unele reacții teribile, unele erau atacuri la persoană, subtile. Adică, cine ești tu să poți face asta? Lucrurile sunt mult mai complicate și apoi mi se face milă de acei oameni care spun aceste lucruri, e teribil. E ușor să fii pus la colț și cât de multă suferință există din această cauză. Toate personajele din Sieranevada sunt marcate de această suferință și nu se întâlnesc unii pe alții din această cauză.

Cristi Puiu 1

Hai să trecem la partea amuzantă. Citez din ce am scris acum un an: „Aș putea încerca să sintetizez cuvintele lui Puiu, dar am să vă las pe voi să răspundeți la întrebarea „ce-a vrut să spună autorul?”. Așadar, best of Cristi Puiu wisdom quotes la TIFF Lounge, ediția 2016 (da, evident că scoase din context, precum menționa anul trecut un comentator, care nu înțelegea de fapt ce vreau să fac redând aceste pastile și care nu știe ce e ăla haz):

  1. Cu un public așa de cald și primitor riști să crezi că ești o marcă de blugi, dar tu de fapt ai făcut un film.
  2. Viața nu e făcută din premii și festivaluri și filme, adică fac și ele parte din ea, dar sunt multe alte lucruri mai importante.
  3. Sala Lumiere de la Cannes e ca un stadion de cinema, are 3000 de locuri!
  4. Sincer eu cred că și Aurora e o comedie, nu e de râs în hohote ce-i drept, dar eu râd la ea.
  5. Atunci a început să ningă și am fugit să filmăm ca să prindem momentul, în scenariu scria ceva de genul „Orașul este înghițit de zăpadă” și abia ningea, adică unde sunt iernile de odinioară?
  6. Motivul numărul 1 pentru care am folosit un nume alterat pentru film are de-a face cu felul în care ne raportăm la noi, la ce știm și credem că noi știm. Pui etichete, ai nevoie de etichete ca să poți controla această mișcare browniană. Cel care face asta este un tâmpit sau, la scară mai mare, un dictator.
  7. Orice se poate numi oricum.
  8. Adică, who the fuck is Alice? Cine e Andreea Bretilă [n.r.: din Aurora]? Personajele din ficțiune trebuie să aibă o legătură cu povestea până la finalul acesteia dar viața e mult mai ramificată, este o formă de aroganță, că „Eee, știe autorul cum au stat lucrurile, ce deștept e el!”
  9. Gândirea se oprește pe palierul de confort, e confortabil să fie așa, sensul devine ca o ceapă infinită pe care o deschizi mereu, înlături rând pe rând câte o foaie.
  10. Dar ce știm cu adevărat?
  11. Tanti Evelina care îmi zice „Cristi, tu ești regizor, ar trebui să le mulțumești comuniștilor!”
  12. Am făcut o rinită îngrozitoare de la acel praf de pe platou, îmi curgea sângele din nas în ultimele câteva zile și era așa, „uite săracul cum se sacrifică pe altarul artei!” 
  13. [n.r.: discutând despre imaginea filmului] Vorbeam cu Barbu Balășoiu și făceam crize.

Cristi Puiu 2

Era și Toma Cuzin pe acolo. Just sayin.

Am și un wisdom quote de la criticul Valerian Sava, aflat în public:

  • Știți, anul trecut l-am întrebat pe colegul dvs. cum este să te întorci de la Cannes fără niciun premiu, de fapt deja ați răspuns la această întrebare, o să vă întreb despre titlul noului film dar ați răspuns deja și la asta, dar mai știți că v-am luat un interviu acum vreo 10-15 ani, parcă se chema... în fine, ziceam acolo despre această dimensiune a filmelor dumneavoastră dar ați răspuns și la întrebarea aceasta...

Și răspunsul meu este da, iar m-am simțit ca la liturghie. Abia aștept și la anul! Până atunci, cu mare drag aștept comentariile publicului despre cum am reușit din nou să denaturez complet ceea ce s-a spus acolo. Dar dacă consolează cu ceva, măcar știu că despre asta e vorba și in Sieranevada și pot spune că eh, ce să faci n-ai ce să faci.

Cristi Puiu 7

Mă puteți aborda la anul. Sunt fata cu scrisul urât.

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Flavia Dima