POVESTI DIN CASA TIFF 2014

Ziua a doua: IUBIȚI-VĂ CA FRAȚII!

L’inconnu du lacNu știu cum am reușit, dar cînd am făcut ochi intrasem deja în criză de timp. Așa că nu pot menaja prea multe sensibilități: dacă filmele cu minorități sexuale vă deranjează, mai bine vă găsiți: 1). altceva de făcut și 2.) un psiholog bun (s-ar putea să descoperiți lucruri suprinzătoare).

Pe L’inconnu du lac (Străinul de pe malul lacului), de Alain Guiraudie, am avut bafta să-l văd încă de anul trecut și a urcat rapid în clasamentul personal al filmelor din 2013. Lung-metrajele cu o astfel de tematică au cam de multișor o problemă – sunt teziste și cam previzibile, ceea ce garantează c-ai să te plictisești.

Nu e cazul franțuzului nostru, care stoarce tensiune din piatră seacă: adună vreo cîțiva bărbați în același loc (malul lacului despre care ziceam), îi despoaie fără jenă și urmărește atent ce se întîmplă: unii se bălăcesc nițel și se retrag în păduricea din apropiere, alții hălăduiesc prin păduricea respectivă și-i spionează pe cei care s-au retras acolo, cuiva îi pică un mustăcios cu tronc, un domn mai durduliu, trecut de prima tinerețe și care preferă să rămînă îmbrăcat, stă deoparte și observă.

Și tocmai cînd ești pe punctul de-a de întreba dacă “se întîmplă ceva sau nu” vine și crima – cu tot cu martor, care nu-și poate domoli atracția față de asasin. Guiraudie înnădește momentele-cheie cu răbdarea pe care o au unele bunici atunci cînd croșetează mileuri de mari dimensiuni: fiecare zi începe cu un cadru aproape identic (o parcare) și fiecare zi aduce cîte un detaliu-două în plus: o discuție, o partidă de sex – filmată făr’ de ocolișuri – , o întrebare a polițaiului confuz trimis să investigheze dispariția.

L’inconnu du lac te lasă (ba chiar te obligă) să-ți formulezi propriile întrebări și să lucrezi cot la cot cu regizorul: metaforă alambicată a răspîndirii virusului HIV/SIDA? Se poate. Critică a unui stil de viață în care plăcerea, imediată și fără consecințe, e singura preocupare? Cam da. Thriller (a)moral esențializat, lipsit de orice farafastîcuri și provocator cu metodă? Absolut.

Hitch (hold the cock!) servește drept posibil punct de plecare – sursă de inspirație cu siguranță a fost – pentru Xavier Dolan, cineast queer din Canada proaspăt premiat la Cannes (a împărțit premiul juriului cu Jean-Luc Godard) pentru Mommy.

Tom la fermă iese, cred, pentru prima dată din mediul urban în care personajele lui Dolan își explorează obsesiile și sexualitatea. Într-o discuție de după proiecție am ajuns la concluzia că filmul a avut drept premise cîteva (foarte improbabile) what ifs: ce-ar fi dacă facem din personajul lui Janet Leigh din Psycho un tînăr homosexual venit să-și înmormînteze iubitul la ferma copilăriei acestuia?

Și ce-ar fi dacă iubitul (mort într-un accident niciodată explicat) ar avea o mamă în viață, castratoare și incapabilă să accepte că impulsurile vitale ale băiatului ei erau altfel?

Ce-ar fi, în fine, dacă am introduce în intrigă și un frate mai mare, reprimat, violent și confuz? Un Norman Bates care crește vaci și prizează cocaină?

Seria aceasta de “ce-ar fi dacă?” funcționează, firește, doar pînă la un punct. Dar estetica e în mod clar împrumutată de la Hitchcock – de la lanul de porumb prin care Tom, cu șuvițele-i blonde ca știuleții, încearcă să scape cu fuga (n-am văzut numai eu o plecăciune în fața Nord prin Nord-Vestului acolo)  pînă la viorile spăimoase ale lui Schoenberg și pînă la umorul obraznic, la situațiile paradoxale și la drăgăleșenia de sindrom Stockholm cu care se pricopsește protagonistul (Dolan însuși, în triplă calitate: actor, regizor, monteur).

În umorul nestăpînit și în persistența cu care Dolan își urmărește personajele persistînd în greșeală ar fi de găsit meritele canadianului: Tom la fermănu e un film perfect (din punct de vedere narativ i se cam înmoaie genunchii în a doua parte, așa că optează pentru o rezolvare bruscă a conflictului), dar este un film care nu te lasă nici de-al naibii să privești în altă parte. Scenă de luat acasă: un tango bărbătesc în șură, la intersecția dintre camp,thriller și demență pură.

CITEȘTE MAI DEPARTE PE TIFF.EUROPAFM.RO.

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Filip Standavid