POVESTI DIN CASA TIFF 2013 TIFF 2014

TIFF e o experienţă unică! ALEXANDRA PALCONI

Cinci zile am stat la TIFF.12. Aş fi rămas până la final, dacă era după mine şi dacă n-ar fi fost şi alte locuri în lumea asta unde a fost musai să mă întorc. A fost al doilea an consecutiv în care am servit festival clujean excelent. După experienţa de la ediţia aceasta, parcă îmi doresc şi mai mult ca la anul să revin şi să acopăr absolut toate cele zece zile festivaliere.

Am ajuns chiar înainte cu o oră de tradiţionala deschidere oficială de la URSUS Open Air din Piaţa Unirii. Am descoperit din nou un Cluj în straie de sărbătoare, oraşul fiind împânzit, la propriu, de TIFF. Asta spune foarte multe despre felul în care clujenii îmbrăţişează şi conştientizează importanţa acestui eveniment pentru ei, pentru noi, pentru toată ţara asta. E ca un fel de emblemă a oraşului, ca o broşă frumoasă, pe care care clujenii o poartă cu mândrie, pe bună dreptate.

Nu am văzut foarte multe filme la TIFF.12. Nici nu cred că-i foarte sănătos pentru memorie să o supui la maratoane zilnice. Dar filmele văzute le-am ales foarte bine, presupun, fiindcă au avut un efect foarte mişto asupra mea. Mă refer aici mai ales la Corabia lui Tezeu, filmul regizorului indian Anand Ghandi care m-a făcut să uit de grijile mele şi să gândesc diferit preţ de câteva ore. La Blancanieves, de Pablo Berger, care nu e doar un film, ci o adevărată capodoperă, pentru care rămân profund recunoscătoare că am avut ocazia să-l văd într-o atmosferă de poveste - la castelul Banffy din Bonţida. Şi să nu mai zic de Balkan Melodie, care e ca un fel de cadou făcut românilor de către regizorul Stefan Schwietert.

Am prins-o pe Luminiţa Gheorghiu @ TIFF Lounge. Luminiţa e de o sinceritate cum rar ţi-e dat întâlneşti la o actriţă. Sinceritatea ei se am regăsit-o şi-n personajele pe care le-a interpretat, ca şi când ar fi elementul-cheie pe care l-a împrumutat acestora pentru a le însufleţi. Chiar şi aşa, după o oră în care am stat şi am ascultat-o cu sufletul la gură la TIFF Lounge, am rămas cu senzaţia că ea nu e întru totul conştientă de valoarea talentului ei, parcă mereu căutând o confimare de la cei din jur. Acest lucru m-a făcut să o îndrăgesc şi mai mult ca până acum, cumva trădând-o şi dezvăluindu-i sensibilitatea.

M-am simţit tare norocoasă şi pentru prezenţa mea la dezbaterea despre rolul internetului în promovarea filmelor româneşti de la Casa TIFF. Un subiect care pentru noi, internauţii, e ceva obişnuit, dar care nu pare atât de simplu şi vital pentru unii regizori şi actori români.

TIFF e o experienţă unică!, deşi s-ar putea să sune ca un clişeu, asta repet tuturor, până reuşesc să mă fac înţeleasă. Vă îndemn cu mare caldură să ajungeţi, măcar o dată, la acest festival. Odată ce ai gustat fenomenul, te molipseşti fără să realizezi şi te face să îţi doreşti să revii în Cluj pentru fiecare ediţie. Sper că prin cele descrise în acest articol să fi reuşit să vă transmit, cât de puţin, încântarea şi entuziasmul experienţei mele la TIFF.12. În orice caz, în aşteptarea TIFF.13, voi face din nou prezenţă la Alba Film Fest şi mi-am propus să nu mai ratez anul acesta Lună Plină, festivalul de film horror din Biertan. Ceea ce vă dorim şi dumneavoastră!

ALEXANDRA PALCONI

Scrie un Comentariu

Despre Autor

TIFF Blog