POVESTI DIN CASA TIFF 2014

TIFF 2014: GREUCENII

Umor într-o situație cumplită găsește germanul Dietrich Brüggemann, care pune un puștan de gimnaziu să se dea cu fundul de pămînt la ora de sport și să pretindă că religia îi interzice să facă, întruna, ture prin sală. Kreuzweg, căruia distribuitorul de la noi i-a spus Patimile Mariei, e un film cu o estetică austeră: mai puțin de 20 de cadre, fiecare corespunzînd cîte unei etape a Drumului Crucii. În centrul poveștii e o fătucă în primii ani ai adolescenței, crescută de o familie de catolici care sunt de părere că pînă și Papa a rătăcit drumul cel drept. Muzica soul și cea funk au ritmuri demonice, creștinii sunt soldații lui Iisus pe Pămînt, necuratul te ademenește cînd te-aștepți mai puțin. Brüggemann spune ce are de spus pe îndelete și fără artificii inutile – spovedania Mariei, de pildă, e surprinsă într-un cadru cu scenografie minimală și cu figura fetei în profil, o adevărată icoană în viață -, iar cînd lovește, lovește cu precizia lui Ulrich Seidl: sec și decisiv. Mulți vor vedea în acest film un atac la adresa oricărui tip de religie. Eu aș spune că e mai degrabă vorba de orbire, abuz și (lipsă de) responsabilitate. Un film obligatoriu.

 ***

La montaj a renunțat cu totul Shahram Mokri, al doilea iranian din competiția de anul acesta și preferatul meu. Peștele și pisica e un plan-secvență de 134 de minute care amintește (prin soluția tehnică aleasă) de Arca rusească a lui Aleksandr Sokurov și (prin spaima difuză care năpădește fiecare colțișor) de Blair Witch Project. Un gri metalic a luat în stăpînire cerul, lacul și pădurea unde se-ntîmplă cîteva lucruri groaznice (se omoară și se gătesc oameni, ce mai încolo și-ncoace!), iar timpul pare apucat de streche: nu ești niciodată sigur dacă cineva își aduce aminte sau dacă relatarea e una la timpul prezent. Frînturi de conversație sunt reluate după 20 de minute, din alte unghiuri, iar rațiunea pare să te părăsească – ahaaaaa, nu despre grija părintească era vorba în bucata asta de poveste, nici despre un amor abandonat în cealaltă, dar cine poate să știe cu siguranță? Ce caută prietenul imaginar al unei fete în cadru și de ce îi șoptește ce să spună? Care e rostul gemenilor kubrickieni care apar cînd și cînd, tîrînd niște rațe încolo și-ncoace? Și tot așa. Peștele și pisica poate să fie ce vrei tu să fie – nu numai că merită, dar și impune vizionări repetate. Mintea mea de prezentator de știri, într-o disperată încercare de a pune cumva lucrurile în ordine, s-a dus pînă la protestele studențești din 2009-2010: e posibil ca Ahmadinejad să fi gătit în sînge viitorul unei generații întregi.

***

Printre greucenii de anul acesta s-a mai așezat și chinezul Zhangke Jia, care, în două ore și nouă minuțele, umple de sînge tot hibridul capitalisto-comunist care e China contemporanã. Tian An Men şi Falun Gong ar mai fi lipsit din A touch of sin (O urmă de păcat) ca omul sã meargã direct la puşcãrie. Iar slovacul Peter Solan, inclus în secțiunea 3X3, este genul de revelație care te umple de rușine: cum se face că n-aveam habar de omul ăsta? I-am văzut deocamdată doar Înainte de sfîrșitul nopții - e un film perfect!  Astăzi și mîine mai rulează două dintre lung-metrajele sale: le văd și pe acelea și revin, pe îndelete. 

CITESTE MAI MULTE PE TIFF.EUROPAFM.RO.

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Filip Standavid