POVESTI DIN CASA TIFF 2015

RetrospecTIFF ’14

Scris de Flavia Dima

Pfoai. Deja?! N-am mai scris niciodată o retrospectivă a TIFF-ului meu (deși, privind înapoi, rău n-ar fi fost), dar hai să vedem ce iese.

E cel de-al treilea meu an la TIFF, dar parcă niciunul n-a fost mai bezmetic ca acesta. Ca să-ncerc să pun un pic de ordine în tot, voi abuza de unealta numărul 1 al scrisului leneș pe internet - adică, voi face o listă cu cele mai cele chestii.

Filmul: Iacob, de Mircea Daneliuc.

Documentarul: Partea mea cerebrală zice Remake, Remix, Rip-Off. Cea emoțională zice Montage of Heck.

Scurt-metrajul: Omulan, de Matei Branea. Mențiune specială celui cu Victor Rebengiuc îmbrăcat în iepuraș.

Secțiunea: Retrospectiva Mircea Daneliuc.

Câhul: Ce ne desparte, pentru modul biased și superficial în care a tratat un subiect mult prea delicat.

Omul: Remiză între Cristi Puiu (din rațiuni evidente) și Toma Cuzin, care e o comoară de om (get it ha-haaaaah).

Câhul: Ce ne desparte, pentru modul biased și superficial în care a tratat un subiect mult prea delicat.

Haosul: Liveblogging-ul de la gala, unde am crezut că voi face stop cardiac la un moment dat.

Wtful: Aș fi tentată să zic de Tras el Cristal, dar optez totuși pentru Be My Cat.

Interviul: Cselenyi Lazlo, pe care abia aștept să-l revăd la TIFF cu unul din propriile sale filme!

Locul: (a)Casa Tiff. 🙂

Concertul: Călușarii de la Bârla. Who needs guitars, anyway.

Loungeul: Conferința „După 25 de ani” cu Popescu - Puiu - Pop, care pentru mine a fost ca un fel de liturghie.

Q&A-ul: Irina Margareta Nistor, la Chuck Norris vs. Communism. Bonus pentru Radu Munteanu și Gyorgy Palfi.

Evenimentul: Proiecția specială a filmului Escortata la Opera Maghiară, cu cineconcertul Tabu pe locul 2.

Partyul: Toate cele de la Conti.

Regretul: Faptul că nu am prins Beatles, ecranizarea după una din cărțile mele preferate. Sau că n-am văzut niciun film din competiție. Upsi.

Momentul: Atunci când un tip de la Full Moon party care și-a flexat încetul cu încetul toți mușchii a făcut un rictus bizar și a început să și să strige KLAUS KINSKI! KLAUUUUSS KIZKI! KLAUSKINSKI! KLAUSKINSKI!

klaus_kinski

what

Pe scurt, în lung și-n lat, a fost una din cele mai incredibile ediții de până acum - mai ales pentru faptul că nu a plouat la marea deschidere. Le mulțumesc aici celor mai drăguți oameni pe care i-am cunoscut în acest an (Max și Irina, Daniel, Robert, Jose, Stehan, Diana, lumea de la CinemaRx și mai ales ❤ ❤ MACO ❤ ❤), cât și celor pe care îi văd aici an de an (Iulia, Cătălin, Călin, Ștefan, Cristina) - în final, voi ați fost cei care mi-ați făcut ca aceste zece zile să fie cele mai faine din an.

Așadar, vă las, că încă nu mi-a trecut răceala pe care am tras-o după ce am plâns la Bonțida. Ne auzim cu bine la TIFF 15!

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Flavia Dima