POVESTI DIN CASA TIFF 2014

Prima zi: sex cu animale?

filip standavidNu vă dați seama din poză, dar m-a plouat. A turnat pe la vreo 13.00 (torențial) și în aproape tot restul zilei (mocănește).
Ce-ar fi TIFF-ul fără ploaie? Cam ceea ce-ar fi marea fără soare – pentru detalii suplimentare adresați-vă cetățeanului Porumboiu (Corneliu).
Ploaia a mutat gala de deschidere din Piața Unirii în două săli - Republica și Casa de Cultură a Studenților. Filmul e același: Philomena, al lui Stephen Frears. Nu tocmai, vorba englezului, ceașca mea de ceai. Nu-i vorbă, are o intrigă bunicică (o femeie crescută la mănăstire și silită să-și dea copilul spre adopție unei familii de americani încearcă, la bătrînețe, să dea de urma lui).
Are și actori absolut în regulă: pe Judi Dench și pe Steve Coogan. Mai e și inspirată de întîmplări adevărate (Harvey Weinstein s-a folosit intens de Philomena Lee în campania de promovare a filmului de dinaintea Oscarurilor). Dar grija lui exagerată de a nu deranja, cu adevărat, pe nimeni (citește: Biserica Catolică) și doza sporită de îndulcitori artificiali din scenariu mă fac sceptic.
Ceea ce nu înseamnă că n-ar fi numai bun de deschidere: e un film de public, după cum spuneam, cu o temă sănătoasă și făcut cu meșteșug. Că veni vorba de meșteșug: încerc să-i găsesc vreo o bubă mai vizibilă lui Black Coal, Thin Ice (Artificii în plină zi), proiectat în secțiuneaSupernova. Degeaba: chinezul Yi’nan Diao stabilește regulile din primul cadru (atmosferă sumbră, priviri furișe, ton de narator omniscient) și nu-ți mai dă drumul. Un neo-noir după toate regulile genului: are și femeie fatală, și polițai pe care l-au părăsit toate iluziile, și o galerie de personaje secundare ale căror intenții mai degrabă le ghicești decît să le afli vreodată în clar. Bucăți dintr-un cadavru apar în 1999 într-un orășel de mineri. Ancheta se împotmolește repede (într-o magistrală scenă, amuzantă și înspăimîntătoare în egală măsură, suspecții și polițaii se-mpușcă unii pe ceilalți) și se mai reia după cinci ani, cînd apar brusc părți din alte cadavre. Compoziția cadrelor – aproape că nu e vreunul în care să nu se strecoare niște roșu aprins – e material de studiu, narațiunea seacă te silește să-ți “scrii” filmul pe măsură ce înaintezi în el, iar substratul, dacă privești atent, are o puternică încărcătură politică.

CITEȘTE ARTICOLUL INTEGRAL PE TIFF.EUROPAFM.RO.

Autor: FILIP STANDAVID

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Filip Standavid