POVESTI DIN CASA TIFF 2013

Luiza Zan & Dan Byron @ Casa TIFF. SOLD OUT

Aseară l-am cules pe Țavă dintr-un șanț (are o pasiune morbidă pentru dormit în șanțuri, nu mă întrebați) și am purces către Casa TIFF. Am ajuns pe la 21.50 la concert. Locul era bugăt de plin. În cinșpe minute o început și concertul. Stăteam în picioare, pe lângă una din intrările pe terasa Casei TIFF. Și auzeam voluntarii care păzeau cu maxim stoicism intrarea cum se chinuiau să explice doritorilor rămași pe dinafara că biletele s-au epuizat.

Din păcate, a fost mai mult un concert Dan Byron și 6fingers (clăparul trupei Byron), pentru că Luiza Zan avea gâtul în piuneze. Jur că pe toți ne-a doborât răceala într-un fel sau altul în cadrul TIFF-ului de anul ăsta. Concertul o fost destul de domol, o început foarte chill, cu o serie de coveruri mai mult sau mai puțin cunoscute și câteva piese Byron. Da’ n-o fost rău deloc. Ce mi-o sărit cel mai tare-n urechi o fost Songul Pușcăriașului, piesă scrisă de Nae Caranfil pentru musical-ul lui din anii ’80 care n-o mai ieșit niciodată și Perfect, un cover din vremurile în care Timpuri Noi îl aveau pe Artan și era cam cea mai underground chestie pe care o puteai asculta în România postdecembristă.

Țavă, în deja binecuscutul lui stil, o adormit ca un prunc de un an și-un pic pe umărul meu, că el nu înțelege subtilitățile muzicii interpretate pe scenă de Luiza Zan & Dan Byron. S-o mai urcat oameni din Byron pe scenă în momentele în care Dan trebuia să cânte la flaut. Mie mi-o plăcut foarte mult treaba de aseară și de-abia aștept să-i revăd. L-am luat pe Țavă, l-am țâpat în șanțul din care l-am cules și m-am dus liniștit acasa, că doară mă aștepta înc-o zi mai lungă ca noaptea.

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Andrei Coste