POVESTI DIN CASA TIFF 2013 TIFF 2014

“Îţi jur, mă simt ca într-un film. E foarte mişto!”

Oare cum ar fi să trăieşti într-o sălă de cinema, exact la intersecţia dintre scenă şi culise, ca să guşti simultan din întâmplările ambelor lumi? V-aţi întrebat vreodată ce gust şi ce intensitate ar avea un astfel de moment?

V-aţi putea imagina că are gust de “măr oprit”, căci un asemenea rol de “tester de lumi paralele” să-i zicem nu e ceva tocmai conveţional. Dar vă spunem un secret… are gust de năucire (de la năucitor)… Ai în mână cheia şi câtiva fiori. Te apropii, deschizi şi îţi auzi propriul ecou… apoi lustruirea colţurilor prăfuite marchează ceasul acela de reânviere anuală a cinemaurilor. Voluntari în tricouri roşu de TIFF îşi fac apariţia. Ecoul propriu e înlocuit de murmurul a sute de voci. Parfumuri şi paşi, în acestă ordine, pătrund în sala de cinema. Spectator după spectator se azează la film iar sala râde din ochi. În lumea de dincolo atmosfera abundă în puncte culminante. Cantităţi impresionante de pasiune şi energie umană sunt convertite în ceea ce însemnă festivalul TIFF. Afară, Clujul tot parcă dansează într-un film cu backround muzical pe „Oda Bucuriei”, fiecare după o coregrafie proprie, dar sincronizaţi într-o emoţie comună. E clar, avem 3 momente mari de celebrare pe an Crăciun, Paşte şi TIFF. În timp ce gândurile îmi fug din minte pe hârtie, în spatele meu 2 voci fac schimb de păreri “Îţi jur, mă simt ca într-un film. E foarte mişto!”. (Pauză de zâmbit). Vă las mai jos cu câteva momente  surprinse în plină desfăşurare din rolul de “tester de lumi paralele”. Vă jur, şi eu mă simt ca într-un film.

Adriana te așteaptă cu zâmbetul pe buze la Cinema City Polus
Imbrăcaţi în roşu de TIFF, cei câţiva voluntarii de la Cinema City Polus îi aşteaptă cu emoţie pe cinefilii declaraţi, cât şi pe cei de ocazie. Asta e misiunea lor în următoarele 10 zile de festival. E 31 mai 2013 şi peste jumătate de oră publicul va putea să vadă prima proiecţie la Cinema City Polus. A merge la Polus la film, e -cel puţin pentru clujenii ce trăiesc în celalaltă parte de oraş - ca şi cum ai merge în excursie, ajungi de 2 ori pe an, cu excepţia festivalului, când frecvenţa traseului “Centru-Polus” se multiplică de vreo 2, 3 ori. Citeşte mai departe.

Cinematograful Florin Piersic e scena pe care vizitatorii TIFFului îşi fac de cap fară nici o inhibiţie
TIFF Ziua 2. Încă înainte de ora prânzului, la Cinema Florin Piersic, e un zumzet aproape muzical, a cărui sonoritate se intensifică regulat înainte de fiecare proiecţie. De cele mai multe ori o proiecţie e precedată de o cafea şi un aperiTIFFşi urmată de o negociere de program cu partenerul de film. […] Vizavi, în partea stangă a sălii, un grup de 4 mulatri ca scoşi din cutie vorbesc ceva mai tare, atrăgând înspre ei vreo 20 de priviri şi poate vreo 2 inimi. Citeşte mai departe.

Institutul Francez: momentul “cărămida”
Raluca e cocoţată pe scară, şi printre râsete şi conversaţii cu băieţii de jos, încearcă să acopere cu foi A4 albe singura cărămida roşie din peretele alb ce desparte curtea Institutuluui Francez de curtea vecinilor. E vreme de TIFF şi e nevoie de perete pentru proiecţii. “Aşa se proiectează aici la noi, direct pe perete” îmi spune Raluca Ghervan,managerul de locaţie pe parcursul TIFFului. Unii spun că proiecţia asta în aer liber e un fix de-al lui Tudor Giurgiu, dar Raluca accentuează că e vorba despre experienţa vizionării, când singurele lumini sunt stelele de deasupra iar undeva în afara curţii, într-o altă lume parcă, se stinge zgomotul zilei. Și asta simțim și noi. Citeşte mai departe.

Declaraţii de dragoste vizuale la CCS
CCS-ul clujean (Casa de cultura a sudenţilor) e cu siguranţă un simbol al tinereţii şi al exuberantei juvenile. Nici că se putea alege un loc mai potrivit pentru expoziţiaCLUJUL MEU, CLUJUL TĂU, lansată pe 1 iunie în cadrul festivalului. Şi dacă nu aţi vazut-o încă e ceva ce nu aveţi voie să pierdeţi. De ce? Pentru că expoziţia asta e pur şi simplu o declaraţie de dragoste vizuală adresată fiecăruia dintre voi cei care sunteţi locuitori ai Clujului, celor care îl revigoraţi cu trecerea voastră, sau care într-un fel sau altul contribuiţi la dezvoltarea culturală, economică sau socială a oraşului. N-ai cum să simţi sau să interpretezi altfel mesajul expoziţiei când e scris negru pe alb că orasul e iubit pentru oamenii lui. Şi pentru caracterul lor, pentru tinereţea lui, pentru viaţa culturală în continuă expansiune, pentru... Citeşte mai departe.

Centrul mulțumirilor la TIFF: CINEMA VICTORIA
Holul cinematografului Victoria se umflă şi se destinde pe măsură ce spectatorii intră în sală. Tocmai s-a sfârşit proiecţia filmului Betrayal/Trădarea (Rusia, r. Kirill Serebrennikov), unul din filmele recomandate de Tudor Giurgiu la întâlnirea cu voluntarii TIIF, şi urmează The Deflowering of Eva van End/Deflorarea Evei van End(Olanda, r. Michiel ten Horn), un film aflat în Competiţia TIFF și recomandat de Mihai Chirilov. […] Printre ultimii ieşiţi de la film, e un copil în cărucior, împins de tatăl său, care-i tot explică chestii. Sunt nemţi. Ce o fi înţeles din filmul ăsta, mă întreb, n-au auzit de EducaTIFF pentru filme sau de grădinița TIFF pentru relaxare? Băieţelul are nişte ochi mari şi mă fixează, şi bolboroseşte lucruri care au vreo rezonanţă doar pentru el. Mi-l imaginez cu ochii ăştia mari în faţa ecranului de cinema, ochii potriviţi pentru TIFF. Citeşte mai departe.

Gustul de năucire e cel mai bun gust încercat vreodătă. Încapsulează esenţa a tot ceea ce e TIFFul.

Andreea Buza, VOLUNTAR BLOG TIFF

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Voluntari