POVESTI DIN CASA TIFF 2012

Io în Cluj cât am rămas/ Tăt la Casa TIFF am tras

Scris de Voluntari

Casa cinefilului nu-i acasă!

Păi nu-i, că acasă de șezi precum ursul blănos și de-a lenea în bârlog, doar privind filme lângă bolul tău de cocoși (adicătelea popcorn), nu afli câte toate, nu te-ntâlnești cu de-alde întemeietori, prea-departe mergători, mici de stat da-nalți la sfat și degrabă de sunete vărsători, bașca n-ai cum sufla în ceafa premianților la cîtamai ceremonia.

Ho gură c-o luași pe arătură și prea multe dai de uimirea omului o tai! Multe locuri or sclipi și anul ăsta în luminile festivalului, multe spații ce le știm zilnice și din cauza asta mai că nici nu le vedem s-or căftăni cu oameni, cu muzici, cu vorbe, ridicându-se spre altceva – dar în al 11-lea leat de TIFF iaca se clădi ș-o Casă! În Casă se înmănunchează și se intersectează și se pomenesc și se odihnesc și se înnoiesc și se chitesc și se nimeresc și cunosc și se cunosc cu toții. Ș-or fi și întâmplări de poveste, că altfel cum să le zici de-alor lui Rodion G. A., ce-or veni în a doua zi de cireșar, pe seară când se domolește arșița, cam la nouă ceasuri ș-o jumate, să slujească din nou cu credință, cum făcură, cei dintâi dintre toți de-ai sunetului electronic la noi, și-n vremea tinereții noastre, cu ce-aveau pe-atunci, puține la număr, și miculuțe! Ș-apoi să-i vezi acolo pe toți trei flăcăii, când pe cea rețea mare cât lumea nu-i găsești decât cu un singur unic video salvat, n-a fi mare lucru?

Mare zău! Și lucru de minune-a fi și după, când, de-ți izbuti, îți căsca ochii la o izvodire năprasnică, o făptură veche, din al 32-lea an al lui 1900, ispitită de-un băiet din țara vântoaselor ș-a Hamletului prinț, adică Vampyrul lui Carl Theodor Dryer, și acum cu noi acolo în-cântată de-un vrăjitor de muzici din îndepărtatul nisip al Libanului, DJ Morphosis cum și-a zis, bag sama întru a ne fărmeca.

Și nici în ziua ce urmează, ș-anume-n patru nu ne-om înturna de la Casă tot cum ne-am dus, că după prânzul și odihna cea bună, la șase ceas dăm în pârpăra alesului, și ne-ncontrăm de să sparie gândul, după povestea dregătorului prin lumea câinoasă din The Minister al lui Pierre Schöller, pe tema Filmul și politica. Și de-om anina arma la oblânc a fi pentru că am găsit răspunsul, și l-om spune și altora! Dar până să le scriem carte celor ce n-or fi prin preajmă, spre crucea serii, la ceasul al 11-lea, om răsufla ca-ntr-un ostrov cu muzică aleasă, cu Contemporary Noise Sextet, un jazz ce voie bună-ți face.

Că marțea sunt trei ceasuri rele, o fi, dar ăi de zic asta n-au știre că-n cinci cireșar ceasurile altfel or fi numărate, și rele cum să fie când vezi pe-ndelete ceva ce nu s-a mai văzut! Că-l poți trage de mânecă pe Adelin Petrișor, după cină, pe la 8 și jumate, să-l întrebi cum se deschide ăl mai închis pământ al lumii, Coreea de Nord și prețiosul Phenian sărbătorind curat împărătește un secol de când fu pe lume Kim Ir Sen!      Ș-apoi când cade seara, rău cum să fie să fie să-mpletești la un loc cu oameni din fiorduri, Nils Petter Molvær Trio, ș-un sunet electronic și două de-ale jazzului?

Dar vorbă lungă, sărăcia omului! De-aia la cel mut Vampyr în șapte cireșar n-om vorbi, începând cu un pic înainte de zece ore decuseară. Că pozne-n sunete a face un tare neastâmpărat flăcău, Steven Severin (foto) zis el pe nume (da Severinu-i luat după Sacher-Masoch), ce fu-nfocat taică de punk, grozav tărăboi făcând cu Siuxsie and the Banshees acu un pic de vreme! (Și tot cu Steven om scăpăra și la Joshua Tree, 1951: Un portret al lui James Dean, regizat de Matthew Mishory şi inclus în secţiunea Fără Limită. Numa zic.)

Deci haidați oameni către Casă, că deh, vorba ceea, de-ar ști omul ce-ar păți, dinainte s-ar TIFFi!

 UPDATE de ultimă oră: 1 bilet la concert vine cu o băutură gratis, la barul de la CASA TIFF. Mai exact, 1
bere sau 1 pahar de vin sau 1 shot de Jagermaister.

Laura Bucur, Voluntar Blog TIFF.

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Voluntari