POVESTI DIN CASA TIFF 2015

Interviu cu Adrian Țofei, regizorul filmului Be My Cat

Scris de Flavia Dima

Mai țineți minte ce vă ziceam ieri despre Be My Cat: A Film for Anne? No, țineți-vă bine: am reușit să-l prind preț de câteva clipe pe Adrian Țofei, regizorul evil genius din spatele filmului. Așadar, exclusiv pentru TIFF Blog, iată interviul care a ieșit în urma întâlnirii noastre.

Ca să întroducem totul: spune-ne puțin despre tine și despre filmul tău.

O iau de la foarte început. Totul a pornit așa: în timp ce studiam actoria la Galați, am făcut un spectacol de teatru-dans horror în care toți jucam un personaj nebun, ne spuneam poveștile ca să fim eliberați de către comisie. Comisia era publicul spectacolului. Monologul mi-l recomandase un prieten, după ceva om pe care îl găsise pe internet: avea o obsesie cu pisici, o omorâse pe a lui, avea ceva cu o fată, o actriță... M-a prins din prima. După terminarea facultății, am rescris povestea și am transformat-o într-un one-man-show de 50 de minute. A avut success, fapt care m-a făcut să vreau să arăt povestea mai multor oameni, tuturor - moment în care am zis să fac un film. Oricum, pasiunea mai initial era filmul, nu actoria de teatru. Dar actoria e adesea confundată cu teatrul, mai ales în facultăți.

Am preluat psihologia personajului pentru film. Pentru a avea un impact mai mare, l-am făcut să fie obsedat de o actriță de renume mondial, care să aibă un nume răsunător și o legătură cu pisicile. Așa am ajuns să fac filmul, care e făcut din perspectiva lui: tipul vrea să o convingă pe Anne Hathaway să vină în România să facă un film cu el. Am încercat să trăiesc în personaj cam un an de zile, să îmi asum tot ceea ce își dorește el, tot ceea ce îl înfricoșează, toate circumstanțele vieții lui. Mi-am asumat scopul lui și m-am avântat în personaj - filmul a fost realizat de către el. Practic, chiar și produs de către personaj, pentru că am strâns fonduri în modul în care și el spune asta în film.

A fost o limită foarte subțire, pentru că am încercat să trăiesc în el, să fac tot posibilul să lucrez cu actrițele jucate de actrițele filmului în așa fel încât să o conving pe Anne.

Fiind atât de intim cu personajul... Ne poți spune de ce a dus el totul la extrem?

În primul rând... există explicația psihologică. Fiind psihopat, el are o deficiență de empatie. Când vor să își atingă un scop anume, nu țin deloc cont de sentimentele altor oameni.Ei știu că ceea ce fac nu este bine, dar ei  nu simt asta. Contează să-și atingă doar scopul. Personajul meu este la fel de pasionat de film ca și mine. (Doar că eu, spre deosebire de el, nu sunt psihopat. râde) În ochii lui, nu există nicio limită pentru ceea ce el vrea să atingă.

Performerul Adrian Țofei cum simțea acele limite? Erau momente în care simțeai că tu, persoana reală, faci ceva dubios? Când spuneai tu stop?

M-am gândit la chestia asta din timp. M-am gândit cum să fac ca să nu fie acest risc de a nu mai ști unde e personajul și unde sunt eu. Am vorbit și fetele și am stabilit un switch de limbaj: când vorbim în engleză suntem în personaj, dar atunci când trecem pe română revenim la realitate. Pentru că eu, regizorul din film, le dădeam indicații pe engleză. Ca să nu se confunde chestia asta cu eu, regizorul în mod real, schimbam pe română. Ne-a ajutat foarte mult asta, că altfel ar fi fosr creepy rău de tot la filmări.

Filmările au durat 20 de zile, iar banii i-am strâns printr-o campanie de crowdfunding pe IndieGoGo. Banii pe care i-am strâns nu au acoperit toate costurile de producție, dar au fost suficienți pentru etapa de filmare, apoi alte câteva persoane au dorit să investească mai departe în el - pentru promovare, taxele de festival, ș.a.m.d.

Ce l-a mutilat pe personajul tău în halul ăsta? Există și dimensiunea aceasta de efectele identiății de gen, ale mass-mediei și ale internet-ului în film; el acționează cumva conform unor standarde impuse extern.

Nu știu de ce, dar nu am răspunsul la unele întrebări. Una din ele fiind „ce ai vrut să spui cu filmul?” Răspunsul e simplu: exact ceea ce a vrut și personajul să spună - nu lumii, ci lui Anne Hathaway. Iar acum îmi dau seama de ce nu le am nici eu: psihologia lui a pornit de la un text (acel monolog din timpul facultății) pe care nu l-am scris. Eu doar am preluat psihologia lui - am rescris alt text. Cred că de asta nu pot răspunde. Ar trebui să revin mult în trecut să aflu răspunsul.

Ce ne așteaptă pe viitor din partea ta?

Încă un horror found footage: de data asta, unul metafizic, cosmic și apocaliptic. Cred că o să șocheze destul de multă lume.

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Flavia Dima