POVESTI DIN CASA TIFF 2013 TIFF 2014

Filmul românesc egal cu Lucian Pintilie

Nu ştiu dacă se poate pune egal sau poate ar trebui vorbit despre un vârf de munte cinematografic; nu neapărat un titan, dar de un ideal da! Un om cu filme, multe, deştepte, pline de adevăr justiţiar, iubire, ironie sacră şi straşnică, lupte cu idei şi politici şi multe multe alte cuvinte care zboară acum din panoplia mea de luptă scriitoricească.  Dar mai presus de toate, un om, un om fain cu ochi de bunic şi cu o privire de copil mare dar care străfulgeră încă epoci, scrutări de vremi şi regimuri, faţade umane sau cinematografice şi care încă, da încă ar mai trebui să emane filosofii şi idei străfulgerătoare pentru spiritele tinere.. Da, încă aş mai visa la un film făcut de domnia sa, nu numai cele de pe dvd-ul  lansat ieri la Hausen TIFF Lounge. Înconjurat de atâta lume , părea aşa cum nu-l prea văzusem pe domnia sa, un mic copil bucuros de ultima împlinire, cadou totuşi după atâta amar de vreme în care filmele lui au circulat din generaţii prin epoci şi oameni ţinând încă aprinsă speranţa şi şansa spre mai mult... Ascultându-l la lansare ieri, după fotografiile de familie TIFF, am avut o certitudine! Lucian Pintilie va mai crea! Daca nu filme mari şi faine precum Balanţa, Reconstituirea, etc.. va crea prin ceilalţi pe care i-a mai îndrumat filmic cu o ageră înţelepciune vitală azi pentru arta filmului şi artişti în general. Cuvântul lui şi câteva imagini filmate puteţi găsi în making of day 8 TIFF

Maestrul ne-a însoţit şi la cinema Arta la o proiecţie  din cadrul Dvd-ului lansat - a primului lui film apres le comunisme, la care  cuvântul de deschidere i-a aparținut lui Cristi Puiu, care a ştiut să pună punctul cel direct pe I. Vă mulţumesc Maestre!

Atât putem spune şi noi despre sufletul filmului românesc sau  cel puţin despre cel care l-a ţinut în viaţă atâta amar de regim politic, cenzural şi idioto- educativ- pentru cei care se vor supăra niţel de termenul prea grandios.

Din punctul meu de vedere domnia sa e cel mai cel titan al filmului românesc, chiar dincolo de Daneliuc, de Dan Piţa, de Mungiu şi trupa de premianţi tineri cu trofee internaţionale la mari festivaluri de film. Domnia sa a ştiut să pună la punct un regim politic, o ideologie, a ştiut să țină speranţa vie a artei cinematografice de pe la noi, să menţină flacăra patosului artiştilor şi oamenilor într-o epocă a prostiei, şi pot merge mai departe subliniind totodată şi importanţa sa în contemporanul artistico-social de acum la noi! Nu-mi aduc aminte o scenă mai propice ideii mele decât cea de acum 2-3 ani când la TIFF s-a proiectat Balanţa după ani buni de cenzurare şi uitare, la cinema Florin Piersic, după care la intervenţiile destul de şocante ale unei doamne mai în vârstă şi ale unui tânăr făra "tulei", vorba lui , ce şi-au exprimat frustarea şi oprobiul public la adresa filmului - cum că ar fi prea violent în limbaj şi că epoca ceauşistă a fost lejeră şi nu chiar aşa de grea... îmi aduc aminte şi acum de un licăr de flacără din ochii domniei sale când dezamăgit de tânărul până-n 25 ani, i-a replicat "cu dumneata n-am ce discuta! Ai văzut filmul degeaba!"...

La cinema Arta aseara, după ce l-am văzut proiectat pe marele ecran vorbind cu nerv şi aprindere ideatico-filosofică despre mesajul şi povestea filmelor sale, cum rar mai fac în întâlnirile de dezbateri regizorii şi actorii de film, după o întreagă pintiliadă n-am mai putut răspunde noi ca public decât într-o singură manieră elegantă şi plină de recunoaştere. Tot publicul s-a ridicat şi i-a aplaudat ieşirea din cinema, mulţumind făr'de cuvinte unui om fain al nostru!

Mulțumim Maestre!

Christine-Marie Turcu, voluntar TIFF Blog

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Voluntari