POVESTI DIN CASA TIFF 2016 VOLUNTARI TIFF

Emese Markovics: „Dacă nu profiți acum, trebuie să mai aștepți un an… #hailaTIFF!”

Scris de TIFF Blog

Emese Napsugar Markovics își ia concediu de 4 ani de la multinaţională să vină în echpa TIFF. Adică pleacă d ela muncă la muncă și mai multă, ca majoritatea celor care s-au alăturat echipei TIFF.  A fost asistent manager, iar acum se ocupă de o paletă largă de proiecte, de la CSR până la contracte cu clienţii. E absolventă de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, dar e interesată mai mult de managementul cultural, tocmai de aceea stă aproape de TIFF şi de oamenii de echipa, îi pândește, învăţă de la ei. Așa zice ea, noi, care ne bucurăm de ajutorul ei de 6 ani spunem că am apucat să învățăm destule și de la ea.  Povestea lui Emese e legată de apetența pentru voluntariat și de bucuria de a face parte din echipa unui eveniment care simte că bucură zeci de mii de oameni.


2015_ice

Primul meu TIFF a fost în 2010. Am fost voluntară la Accreditari în echipa lui Maco pe atunci. În 2011 am lipsit fiindcă eram plecată cu Erasmus în Portugalia. În 2012 am revenit tot la Acreditări, de data asta în echipa Alexandrei Buzaş. În 2013 am devenit oficial Acrediatations Assistant. De atunci continui cu această titulatură. Departamentul de Acreditări este unul mereu schimbător şi în acelaşi timp are şi ritualuri „străvechi”. Fabricarea badge-urilor este mereu o provocare. În primii ani procedura prin care făceam badgeurile în nopţile de dinaintea festivalului arăta în felul următor: se printau 8 badge-uri pe pagină, se tăiau cu ghilotina, se laminau separat (ordinea tăierii şi a laminării se mai schimba...). Apoi acestea trebuiau găurite şi ordonate alfabetic. Din 2013 s-a schimbat procedura, printăm badge-urile direct pe card, urmând numai să le pregătim separat şi să le ordanam. În timpul festivalului împărţim aceste badge-uri şi welcome package-uri invitaţilor. Potrivit unei liste riguroase, desigur. De cele mai multe ori desk-ul de acreditări este neoficial un soi de info point pentru invitaţi, aşa că răspundem la întrebări, arătăm locaţii pe hartă, recomandăm filme şi uite aşa îi facem noi pe invitaţi să se simtă bine primiţi din prima zi la TIFF. Sau cel puțin încercăm.

2010_acc- emese

In 2010 la biroul de acreditari

De ce fac asta? În primul meu an cred că m-am descurcat bine. Am reuşit să învăţ procedeele departamentului, să am un rol activ şi să ajut cât mai mult. Mi-au plăcut foarte mult oamenii pe care i-am cunoscut aici. TIFF face că oraşul nostru să fie cool şi să vibreze. Nu aş rata pentru nimic să fiu parte a aceste maşinării.

Tot in 2010, atenta, ca era Maco in spate

Pentru Emese, prima experiență TIFF e ca prima dragoste, nu se uită niciodată. A rezistat eroic, ajutată de atitudinea ei pozitivă și de multe alte calități imediat apreciate de colegi. Poate a contat și faptul că avea mereu ojă colorată la ea,  asta numai Maco poate spune, că a confiscat destule... Cert e că și-a croit un drum bun.

Voluntar in 2010

Nu cred că există modele de urmat pentru mine în echipa mea de la TIFF. Îmi respect colegii, îmi place să lucrez cu ei, de aceea vin înapoi an de an. Pot să zic că o admir pe colegă mea Teodora Dascăl, care a venit în departamentul nostru ca voluntară la 18 ani, în pragul bacalaureatului şi şi-a îndeplinit toate arcinile cu o maturitate de invidiat. O avem în echipa de atunci şi nu ne dorim să o pierdem. O altă voluntară specială este şi Roxana Marin, care a venit tocmai din Bucureşti să fie voluntară la TIFF. Şi-a pus la dispoziţie timpul ei, ne-a ajutat mereu şi o apreciem pentru asta. O a treia supervoluntara este Ianka Porcalab care ne eset alături din 2012, este perseverenţă şi descurcăreaţă. Exact ceea ce ne trebuie.
Uite-asa a fost in 2015
E  greu să percepi exact toate schimbările TIFF când ești în interiorul mașinăriei. Dar poți să te autoevaluezi altfel.
M-am schimbat mai mult eu şi nivelul meu de implicare în organizarea festivalului. Cu fiecare ediţie am intrat tot mai adânc în tot ce înseamnă munca de dinaintea festivalului. În viaţa mea personală puţine s-au schimbat între timp. Am terminat facultatea, am început să lucrez, îmi iau concediu pentru TIFF. Iar la TIFF am învăţat pentru prima dată ce înseamnă un deadline, ce înseamnă să respecţi acel deadline chiar dacă alţii din echipă nu au ţinut deadline-urile lor, ce înseamnă să lucrezi cu voluntarii, ce înseamnă să coordonezi voluntari.

N-ai cum să nu aduni în atâta timp povești de spus nepoților... Iar Emese are una simpatică:
Eu mereu fiind drăguţă cu invitaţii şi oferindu-le ajutor am primit în 2012 o cerere de la cineva pentru un pian... Mai precis, nişte invitaţi foarte drăguţi din SUA aveau nevoie de un pian că să înregistreze o melodie pentru următorul film. Ei mi-au explicat că în SUA ei se întâlnesc foarte rar şi acesta ar fi momentul perfect pentru a înregistra piesa care le-a venit în minte la TIFF. Am întrebat în stânga și în dreapta. Nu ştiam de unde să fac rost de un pian... credeam că este o misiune imposibilă. Dar la TIFF, nimic nu e imposibil. Prietenii şi colegii mei au sunat şi ei pe la prieteni, cunoştinţe, pile şi relaţii şi am obţinut în cele din urmă o fereastră de o oră și jumătate la conservator într-o cameră cu pian. Tocmmai atunci, invitaţii mei erau la ceva prânz la ţară, am încercat să-i anunţ pe telefon, prin skype, email, facebook. Nu mi-au răspuns, și eu credeam deja că s-a pierdut tot. Însă, la ora exactă, au apărut cu cele necesare înregistrării, microfoane, etc. toate cumpărate la magazinul de la colţ. Nu ştiu dacă iregistrarea a fost cu succes, dar sper să ţină minte pianul de la Cluj. Eu l-am ţinut minte...

Cele mai tari 3 momente trăite până acum la TIFF egalează experiența asta:
- Primul meu party la Continental cu Fanfara Transilvania, de neuitat pentru mine
- Prietenia cu echipa de la filmul Stockholm care a câştigat Trofeul Transilvania
- O seară târzie la acreditări, când intră o doamna în vârstă la noi cu un iepuraş terapeutic...

2014_crazy bunny

Abia așteaptă să-și revadă colegii și să lucreze la TIFF 2016, sperăm s-o țină entuziasmul și puterile și să fie la fel de bucuroasă și la final. Pentru Emese, ar fi minunat dacă și alții s-ar prinde că TIFF este o oportunitate unică de a vedea filme mai altfel, de a participa la evenimente ieşite din comun. Dacă nu profiţi acum, în aceste 10 zile, trebuie să mai aştepţi un an. Lasă sesiunea şi examenele şi hai la film!
Să-i dam crezare și maximă ascultare!

collage emese

#hailaTIFF

Scrie un Comentariu

Despre Autor

TIFF Blog