POVESTI DIN CASA TIFF 2013

De la MARC SOLOMON citire: CINEMA, frate! TIFF 2013

În ultimele trei zile am depănat atâtea amintiri încât ne-a luat capul... pentru că după sesiunea de melancolie am realizat că nu ne mai purtăm la fel cu TIFF-ul - din niște copii am ajuns părinți și bone,  în funcție de percepția vârstei, aplecare, departament:). Împărțim în vreo 700 de inimi (angajați, colaboratori, voluntari) timp și efort pentru hrana, educația, îngrijirea și distracția lui  TIFF, al nostru copiluț intrat în adolescență. Nu vă mai țin cu treburi de-astea lacrimogene, v-am zis numa ca să știți de ce ne-apucă atunci când ne-apucă. Mai ales când ne vizitează prietenii. Și mai ales când prietenii ăia sunt foarte foarte tineri.
Unu din cei mai tineri prieteni ai festivalului se numește MARC SOLOMON și anul ăsta vine la Cluj în calitate de LGD-ist cu acte în regulă, și își va petrecere vremea alături de alți adolescenți încercând să facă filme. În urmă cu 7 ani a descoperit un film polonez pe care acum îl revede, grație miraculoaselor cotloane ale internetului unde spiridușii împlinesc dorințe cinematice... În urmă cu 7 ani, TIFF l-a descoperit pe Marc și și-a pus în cap să-l țină aproape.

Prima dată am dat ochii cu TIFF în 2006. Venisem cu mama (n.r. Ada Solomon, HiFilm Productions) cu trenul de la București  și când  am ajuns la hotel deja toata lumea era în priză la micul dejun: se vorbea despre "Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii" (regia Cătălin Mitulescu). Nu înțelegeam prea bine ce se întâmpla în jurul meu. Nu-mi amintesc mare lucru în afara de trei filme: "Marilena De La P7", pe care l-am vazut la acea ediție de vreo 5-6 ori și la care îmi închideam ochii de fiecare dată la sfârșit, un scurtmetraj  al Iuliei Rugină, despre un anumit domn G, care era foarte bizar, și un lungmetraj făcut de trei regizori polonezi - "Oda da radosci", pe care l-am regăsit acum vreo lună și vreau să-l revăd, bineînțeles. M-am bucurat de badge de Guest de 4 ori, anul ăsta ar fi a cincea oară.  Am tot venit în calitate de "băiatul mamei" ca să zic așa. Dacă ar fi să aleg o ediție favorită, probabil aș spune că anul trecut a fost cel mai bun pentru mine. Am văzut multe filme și am cunoscut mulți oameni, pe când în anii trecuți vedeam 5 filme pe zi și aia era... Marele merit al TIFF este că face să se întâmple o tonă de chestii: expozitii, lansări de carte, proiecții, workshop-uri, concerte etc
E în primul rând un festival de film, dar este în același timp și un festival al celor 7 arte. Marea problemă e ca n-ai cum să te împarți...

Cel mai mult îmi plac, în ordine aleatorie,  orașul, oamenii și filmele. Cele trei alcătuiesc un fel de standard la care ar trebui să se ridice fiecare festival din lume. Sau cel puțin să se apropie. Dintre toate experiențele cinematografice de la TIFF îmi voi aminti mereu una de anul trecut, cu filmul lui Benedek Fliegauf, "Just The Wind". Intrasem cu așteptări destul de mari, pentru că "Dealer" (2004) este unul dintre filmele mele favorite din ultimul deceniu, dar nu mă așteptam ca filmul să mă dea pe spate atât de tare. După film, mama s-a dus la baie să plângă, iar eu am fumat două țigări una după alta, tremurând din cap până în picioare. Cinema, frate.

Sunt foarte mulțumit și surprins în fiecare an de ce face TIFF-ul. Îi urez festivalului să fie la fel și în acest an.
La TIFF 2013 îmi propun să fac un film bun în cadrul LGD, în primul și în primul rând. În al doilea rând, vreau să mai întâlnesc și să reîntâlnesc oameni. În al treilea rând, vreau să vad cât de multe filme pot.
Îmi propun să revăd "Laurence Anyways" al lui Xavier Dolan pe ecran mare și recomand tuturor TIFF-arilor să facă acest lucru. Mai sunt o sumedenie de filme pe care vreau să le vad, dar ăsta ar fi pe primul loc, momentan.
Chiar nu îmi propun să trăiesc ceva, pentru ca așa nu aș mai trăi nimic.

Bine ai revenit, Marc! Baftă tuturor LGD-iștilor!

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Maco