POVESTI DIN CASA TIFF 2014

De la Ace Ventura la Antichrist. Sau de ce-a intrat Alex pe geam la cinema

antichrist

Îi dai vreo 16, dar are 26 ca popa. Spirit tânăr, look aidoma, mental cinematografic fix la fel - și-a petrecut liceul, vizualmente, cu băieții cool și într-o mică doagă ai filmului mondial - Kubrick, Jodorowsky, Buñuel, Waters, Lanthimos, Roy Andersson etc
E prima oară în echipa TIFF (filmează ascultător și răbdător tot felul de lucruri, din care nu apucă să monteze vreun psihedelism sau vreo transcedentalitate aducătoare de premii interne), asta după ce-a fost voluntar la două ediţii şi a participat de două ori la competiţia locală. Adică acum nu prea vede filme, ci se nostalgizează în fața cinematografelor. Iar azi dimineața s-a răscolit de tot, că a trebuit să stea 4 ore la conferința din mansarda Boema dedicată campaniei SALVAȚI MARELE ECRAN.

Și cum mângâia el camera pe trepied, mai aluneca din prezent către vremuri bune în relația lui cu filmul și TIFFul, adică și-a amintit cum în urmă cu vreo 5 ani,  pe când era voluntar la Echinox, a fost să vadă Antichrist,  dar toate locurile erau ocupate... Am urcat la etaj şi m-am aşezat pe un pervaz să văd filmul. Deşi nu sunt slab de inimă, la o scenă din film pe care n-aş vrea să o descriu aici, dar pe care mi-o amintesc atât de bine, a fost cât pe ce să mă scurg de pe pervazul de unde urmăream filmul. M-am dat jos de pe pervaz şi m-am înfipt în podea ca să nu devin un subiect de ştire (deşi cred că lui Von Trier i-ar fi plăcut: "Spectator falls out of  window while watching Antichrist"). S-a repliat pe poziție, și, la ceva vreme, iar s-a adâncit în visare...
În 2010 am fost voluntar la apăsat space, adică la subtitrări. Era mişto că vedeam multe filme şi dacă erau în engleză era foarte lejer. Mă străduiam să sincronizez subtitrarea cât mai bine şi îmi ieşea, dar am avut şi un fail la nu mai ştiu ce film când mi-au cam scăpat puţin de sub control subtitrările şi m-am panicat din cale-afară şi transpiram că nu le mai sincronizam nicicum şi îmi închipuiam că spectatorii sunt enervaţi că nu mai înţeleg nimic din film, dar am scos-o la capăt... Apoi și-a amintit şi de un moment de la Luna Plină de la Biertan din 2013 când s-a proiectat The Rocky Horror Picture Show şi au venit şi localnici să îl vadă şi se pare că a fost departe de a fi genul lor că s-au ridicat şi au ieşit vijelios cu scaune răsturnate în urma lor şi nu dintre cele mai frumoase expresii. Recunosc că m-am super amuzat, film cult întâlneşte viaţa rurală românească. Cum Luna Plină va proiecta la fiecare ediţie filmul, mă gândesc că în timp l-or vedea până la final, asta dacă nu îl boicotează.
Când au început, însă, invitații să povestească despre halul în care arată unele din cinematografele românești, l-a luat amețeala.
S-a dus instant cu gândul la Jurassic Park. Fiindcă asta e primul film pe care-și amintește să-l fi văzut prima dată  la cinematograful din oraşul lui natal. Sau Ace Ventura (n-aş putea să zic care a fost primul), deci prin 94, care e în paragină de mulţi ani.
La TIFF, în schimb, a văzut unul din cele mai mişto filme ever,  Kynodontas. Și i-a dat curaj cumva să reviziteze cinematograful din care-a pornit totul...
L-am vizitat de curând într-o noapte. Am intrat pe unul din geamurile sparte şi mirosul specific care s-a păstrat întocmai m-a dus într-o adevărată excursie nouăzecistă...
Acum abia așteaptă să arate lumii că se poate face cumva ceva pentru ca locurile alea să nu moară, ci dimpotrivă, să inspire suflete, cu viața de dincolo de ecran...
Mi-ar plăcea să aud că spectatorii au fost impresionaţi de filme, că au cunoscut oameni mişto şi că au petrecut pe muzică faină. Pe lângă cele tocmai menţionate, mie mi-ar plăcea să găsesc un proiect de film în care să mă implic...

Idei?

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Maco