POVESTI DIN CASA TIFF 2015

Cum a fost la TTL-uri. Interviu cu Iulia Rugină

La începutul festivalului, ne invita cu mare pasiune şi energie să venim la TIFF şi mai ales să nu pierdem TTL-urile pregătite anul acesta. Ei acum, după festival, când mansarda restaurantului Napoca 15 s-a golit, roll-up-urile au plecat şi TIFF-ul s-a strâns, să vedem ce ne mai zice omul nostru de bază din locaţie, Iulia Rugină, dacă mai zice..;)

La început ne spuneai că “nu se poate să nu vii măcar o dată la TIFF !” Acum, la final ai acelaşi sfat? Rămâi la acceaşi declaraţie?

Absolut! Acum, după încă o ediţie, completez: odata ce ai venit la TIFF, nu te mai poţi opri!

Cum a fost la TTL anul acesta? Câţi voluntari şi cum te-ai descurcat cu echipa de la Mansarda TIFF?

A fost la fel de frumos şi de intens ca în fiecare an. Poate ceva mai greu pentru că anul ăsta n-am mai fost două coordonatoare, ci doar una, adica eu. Oana Răsuceanu a ţinut în mână PR-ul pe partea de Industry, deci n-a mai fost cu mine în mansardă tot timpul. Am avut, însă, patru voluntare, Ana-Maria Sorocean, Anamaria Morar, Antonia Ciont şi Lucia Mureşan care m-au ajutat enorm. Le-am zis şi lor şi cred foarte tare asta: nu poți să faci un eveniment aşa mare cum e festivalul ăsta fără voluntari... Sunt fanul voluntarilor, la orice festival! 🙂

Care a fost cel mai fain workshop de la voi de anul acesta?

Anul ăsta, faţă de alţi ani, s-a lucrat intens pe proiectele participanţilor. Mi-au plăcut toate interacţiunile astea cu ei, coordonate de două doamne extraordinare, Martina Bleis şi Sirkka Moeller, venite all the way from Berlinale. S-a vorbit pe scenarii, pe partea de producţie, pe cum să îţi ambalezi proiectul, cum să-l pitch-uieşti, s-au dat teme pentru acasă, s-a făcut un pitch simulation. Mi-a plăcut mult la discuţiile despre producţie cu Tudor Reu. M-am bucurat să o avem din nou pe Clare Downs cu un masterclass de scenaristică. Şi cred că cel mai mult m-a prins masterclass-ul susţinut de Mircea Daneliuc. Deşi recunosc cu părere de rău, că eram cu cealaltă ureche la uşă, la telefon, la mailuri, la aparatul de cafea, la aerul condiţionat şi la echipa de making of. Asta e treaba cu TTL-ul. Sunt acolo non-stop, dar n-am cum să fiu niciodată participant. Mi-aş fi dorit foarte mult.

O întâmplare hazlie de anul acesta, ceva de vanity tiff fair style?

Mi-a plăcut că am mâncat îngheţată cu Clare Downs. Eram pe stres, cum cred că sunt eu în mod natural, dar la TIFF ia proporții: să ajungem la timp la Napoca 15 (veneam de la Boema), să fie totul gata, să vină oameni, etc etc
Și, în Piaţa Unirii, în dreptul cofetăriei Carpaţi, Clare a zis "Dar de ce ne grăbim? Hai să mâncăm o îngheţată". Da chiar! Ne-am luat îngheţată la cornet. De caramel şi ciocolată, eu. De măr verde și lămâie, Clare. Și ne-am dus la masterclass cu înghețata. Foarte frumos să începi aşa un masterclass în care vorbeşti despre poveşti şi oameni.

Cum e să fii la TTL când e nebunie mare în toate locaţiile? Ai reuşit să vezi ceva filme?

E dureros câteodată. Dar e şi ceva foarte frumos în asta - să ştii că eşti parte din alt festival, ăla din birouri, pe care nu-l vede foarte multe lume. E ceva foarte exclusivist în asta şi e misto 🙂
Dar da, am fugit la filme cât am putut de mult. În timpul workshop-ului n-am prea putut, dar am ramas o zi în plus în Cluj (duminică) doar ca să văd filme. N-am reușit să vad tot ce mi-aş fi dorit, dar sunt mândră că am ajuns la Comoara, la Force Majeure, la documentarul lui Ulrich Seidl și la proiecția filmelor de la Let's Go Digital! Îmi pare rău că n-am putut să fiu la EducaTIFF, la atelierul de zbor a la Harry Potter.

Cum ţi se pare acum, la final că s-a descurcat TIFF-ul?

Nu stiu cum s-a văzut din afară, cred că bine. Din interior mie mi se pare că se descurcă de fiecare dată. Să lucrezi cu o echipă sudată, de oameni care lucrează de foarte mulţi ani în și pentru TIFF, îți dă o senzaţie de siguranţă. Adică ştii că, orice s-ar întâmpla, o să vină cineva să te salveze. Că nu merge un microfon, că nu mai ai cafea, că nu ai maşini, că ți-ai pierdut invitatul prin Cluj, că nu poţi să cari roll-up-uri. Şi astea doar pe felia mea. După 8 ani de lucrat în echipa TIFF, eu simt că n-are ce să se întâmple care să n-aibă o rezolvare imediată.

Dar despre filmul românesc, de la Daneliuc încoace...Evoluţie sau nu? Ajunge să-l facem de consum sau să rămânem tributari elementelor artei cinematografice? (O părere de suflu tânăr din filmul românesc;)

Citeam azi ce a scris Jay Weissberg în DigesTiff. Zice el mai bine decât aş zice eu şi sunt de acord întru totul.

"As many of us have been saying for a long time now, a healthy Romanian cinema will be one that offers the widest range of genres: romantic comedies, detective thrillers, horror flicks, action movies. At the moment it's known for introspective works critical of society - asking these directors to suddenly shift gears and make a Romanian Avengers is just plain stupid, but providing opportunities for others to direct such films will lead to a far more sustainable, and popular, industry. "

Deci nu vorbim în niciun caz de evoluţie sau involuţie. Vorbim de direcţii. Și cred că, uitându-te la filmele de la TIFF, la toate filmele, nu doar la cele romaneşti, îţi dai seama că sunt atât de multe felul şi direcţii de a face film încât e păcat să rămânem pe doar una. Pentru mine, ca cineast, publicul căruia îi arăt filmele contează enorm. Asta nu înseamnă că îmi doresc să fac "film de consum" (are o conotație dubioasă cuvântul ăsta). La fel cum nu înseamnă că dacă lumea se dă cu capul de pereţi la filmele mele, am făcut artă. E mai complex de-atât. Dar, da, hai să fie opportunities pentru toată lumea.

Crezi că ajută TIFF-ul întructva schimbarea perspectivei asupra noului val cinematografic românesc? Îl face mai „deschis” publicului sau nu?

Cred că TIFF-ul face filmul în general (nu doar cel românesc) mai deschis publicului. Sau publicul mai deschis filmului. 🙂 E vorba de educaţie cinematografică. Am senzaţia că publicul din Cluj e din ce în ce mai educat în ceea ce privește cinema-ul. Ma refer la diversitate, stilistică, emoţie. E un public foarte mişto și zic pentru că am simţit-o pe propria piele cu unele dintre filmele regizate de mine, care s-au proiectat la TIFF. E un public care merge la film şi care ştie să se uite la el. Iar apropo de filmul românesc, sloturile de filme romaneşti sunt sold out la TIFF. Asta cred că spune tot.

Cum li s-a părut invitaţiilor voştri străini, ediţia de anul acesta şi organizarea? Listă de nemulţumiri? 😉

Am vorbit mult cu Martina și Sirkka despre asta. Li s-a părut impecabil. Mi-au zis că rar au fost la festivaluri unde invitaţii sunt tratați cu atât de multă atenţie. Şi mai ales atenţie la detalii. Cea mai mare nemulțumire, exprimată în unanimitate şi de participanţii TTL, a fost că nu e bine să pui evenimente vineri dimineaţa devreme, după petrecerea de joi seara. Din câte îmi amintesc, asta e o "problemă" de foarte mult timp. Dar, cum le-am zis şi lor, dacă n-ar fi petrecerea de joi seara, ar fi aia de miercuri. Sau aia de vineri şi ar fi acelasi lucru. Ce să facem dacă ne place distracția? 🙂

TIFF în 5 cuvinte ? Ce înseamnă pentru tine acest festival?

Vacanța cu mult de lucru.

Mai vii şi la anul? Te mai găsim la TTL la mansardă?

Daca nu se întâmplă să-mi fac vreo schimbare radicală în viaţă, lucru care recunosc că mă tentează, absolut! Acolo mi-aş dori să fiu!

Mulţumim și mult mult succes!

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Christine-Marie Turcu