POVESTI DIN CASA TIFF 2014

Cum a fost la gala de deschidere TIFF 2014 şi la Philomena

Luna mai e pe sfârşite, sunt peste 13 grade în termometre şi exact 13 ani de când se întâmplă TIFF-ul. El poartă ochelari cu ramă albă, şi aceiaşi credinţă nestrămutată în ochi, că Transilvania nu e doar patria lui Dracula ci şi patria care trebuie să devină un pol al industrei cinematografice româneşti. Vis măreţ. Vis „absurd”. Dar el este cumva împăcat cu “absurdul” de a o lua de la capăt la fiecare ediţie de TIFF. Se vede asta în costumul de culoarea norilor de vară pe care îl poartă în seara asta. Şi în campania “Salvaţi marele ecran” ce rulează în spatele lui. În intenţia de a transforma depozitul de filme în primul muzeu de film din ţară. Şi se vede în fiecare ediţie de TIFF. El este Tudor Giurgiu, director de festival şi un model pentru generaţia contemporană. Şi în această zi de mai prezintă deschiderea ediţiei TIFF cu numărul 13.

Începem cu un scurt tur de orizont despre evenimentele speciale pregătite pentru TIFF13 precum concertele, expoziţii, masterclass-uri, weekend-ul de la Bonţida şi desigur aproape 200 de filme, care pentru întâia oară în acest an ajung şi pe ecranele Universităţii Sapienta şi în sala Cercului Militar. Vedem o serie de montaje de la ediţia TIFF12, Collors of Cluj şi Full Moon – 2 proiecte organizate între 2 ediţii de festival, presărate cu elemente de umor. Dl. Primar Emil Boc adresează un cuvânt de deschidere. Iar, Mihai Chirilov, directorul artistic al festivalului o introduce pe Philomena.

Philomena este o poveste adevărată. O filozofie de viaţă. Philomena este o mamă căreia i se înstrăinează copilul. După 50 de ani, în care îşi ţine pierderea în secret, începe să îl caute, cu ajutorul unui jurnalist de investigaţie, care doreşte să scrie o poveste de viaţă. Subiectul, scenariul şi jocul actorilor merită de bună seamă cele patru nominalizări la Oscar în 2014, premiul pentru cel mai bun scenariu adaptat – BAFTA 2014 şi premiul pentru scenariu la Veneţia în 2013.

Ordinea firească a lucrurilor se răstoarnă încă din adolescenţa ei, când este trimisă la mănăstire pentru a spăla ruşinea şi păcatul de a fi cunoscut dragostea trupească. Aici se supune regulilor, muncind la spălătorie şi văzăndu-si copilul doar o oră pe zi, negândindu-se vreo clipă, că şi el ar putea fi vândui vreuni american, în schimbul a 1000 de lire. Prima ipostază din film surprinde privirea ei, în care se plimbă recurent amintiri din trecut, se plimbă Antony al ei îmbrăcat în salopeta albastră şi momentul de ruptură. Şi anii care s-au evaporat. Dar Philomena încă mai aprinde o candelă pentru fiul ei pierdut fără urmă, care ar fi împlinit 50 de ani. După 50 de ani, pleacă în căutarea lui alături de un jurnalist de investigaţie. Nu poţi să nu te întrebi dacă urmează vreun „hello mamă” care să pună capăt unei tăceri de 50 de ani? Sau alte întrebări pe care le rosteşte chiar personajul “dacă a pierit în Vietnam?”, „dacă se droghează?”, „dacă e obez?”, „s-a gândit vreodată la mine?”, „a pomenit vreodată de Irlanda?”. Călătoria în America va aduce rând pe rând răspunsurile, pe care Philomena le primeşte tulburător de simplu, cu înţelegere, cu deschidere, cu umor. E o atitudine pe care ne îndeamnă Chirilov, s-o urmăm la TIFF.13.

Philomena, nu va fi distribuit pe ecranele din România, singurul moment în care poate fi văzut în cinematografe fiind în cadrul TIFF 2014.

CITEȘTE MAI MULTE DESPRE PHILOMENA PE GANDUL.INFO.

1 Comentariu

  • "Philomena"
    (o intamplare reala)

    Un ateu cinic si o credincioasa catolica devotata fac o pereche ce pare nepotrivita la prima vedere, dar care in cele din urma formeaza o legatura impresionanta. Diferentele legate de religie, clasa sociala si varsta vor disparea cand cei doi protagonisti vor calatori in America in cautarea copilului ei de mult pierdut.
    Acest film are momente emotionante care starnesc o stare de manie si revolta impotriva abuzurilor si nedreptatilor savarsite de unii oameni in numele credintei. Atunci cand vine vorba de socoteala finala, filmul straluceste prin modul in care demonstreaza inca o data ca religia poate scoate la iveala partea buna a umanitatii dar si partea intunecata a unor slujitori ai bisericii.
    In concluzie un film foarte bun si bine ales pentru a deschide cea de a 13 editie a TIFF. A meritat asteptarea chiar si cu decalarea de program cauzata de vremea capricioasa.

    SAM IUGA

Scrie un Comentariu

Despre Autor

TIFF Blog