POVESTI DIN CASA TIFF 2012

Cine mult s-o implicat/ Manager ni s-o chemat!

Unde s-a mai văzut în spațiul intergalactic, interplanetar și universal un Festival Manager cu atâta energie și de o așa superbă și fantastică tinerețe? Evident, numai la TIFF.

Cristian Ștefan Hordilă are 25 de ani, este coordonator de proiecte și reprezentare internațională la APFR (Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc), și începând cu ediția TIFF din 2012 ocupă funcția de Festival Manager.
Se îngrijește de toate, de la coordonarea echipei până la tot ce e necesar să iasă lucrurile bine și face, în general, ce-i place.

Așa a făcut și în liceu – adică tot ce i-a plăcut la vremea aceea – „matematică și fun”, și în facultate, unde a studiat Administrarea Afacerilor. A lucrat în telecomunicații, apoi s-a apucat de antreprenoriat, și în concedii a venit pe la TIFF, loc de care s-a îndrăgostit din prima. Cumva se leagă cu visele din copilărie care vizau fie o carieră într-o „trupă de comando”, un serviciu bun în calitate de controlor de trafic sau un viitor frumos ca șofer pe o ambulanță SMURD.

A evoluat în schema echipei TIFF începând cu anul 2006 pe pozițiile: Voluntar Depozit -> Asistentul coordonatorului de voluntari > Asistentul Managerului de Acreditări –> Coordonator de Acreditări > Head of Ticketing > Head of Ticketing one more year, și azi Festival Manager.

Cum i s-au schimbat drumurile în 6 ani? Simplu, a ascultat sfatul cuiva care, undeva prin 2006, i-a spus: „vino la TIFF voluntar, munca e light, băutura gratis, chefurile sunt mega tari” și așa a ajuns ca la prima sa experiență TIFF să se trezescă la 6 AM să descarce camionul cu print-uri și sa se culce a doua zi la 5AM, pentru ca peste o oră s-o ia de la capăt… Pentru că munca de voluntar era mult mai solicitantă decât idilica descriere de care avusese parte. Pe lângă asta, a avut și „ghinionul” de a fi remarcat de toată lumea care l-a rugat să facă o mulțime de alte lucruri, pe lângă ceea ce își propusese inițial. A muncit enorm, a sacrificat zile și nopți, uneori și-a amânat examene, totul pentru a face parte din echipa TIFF și a da o mână de ajutor colegilor săi (am beneficiat mulți de ideile și soluțiile lui).

În 2007 tata se temea că voi avea restanțe din cauza TIFF-ului, în 2008 prietena mea deja se bucura că nu vin acasă în perioada TIFF-ului fiindcă avea sesiune, apoi în 2009 era tristă că stăteam prea mult plecat, și uite că am continuat în fiecare an, am progresat, am avut ocazia să dovedesc ce știu și ce pot, n-am avut probleme la facultate, iar în 2011 mi-am găsit locul, atât pe plan profesional, cât și pe plan personal. Se poate spune că am crescut la TIFF și că încerc să întorc favoarea - să fac totul ca TIFF să crească. Cristi face naveta Cluj – București de mai multe ori decât și-ar fi imaginat că se poate și ne uimește pe toți cu rezistența și energia de care dă dovadă.

A adunat o mulțime de amintiri frumoase și de experiențe haioase pe care adoră să le povestească prietenilor care îl tot întreabă dacă  a avut și timp de distracție la TIFF.
Îmi amintesc de o petrecere din primul an, în clubul Ernesto, unde nu știu cum putea să încapă atâta lume. Oameni mai prietenoși n-am întâlnit nicăieri. În 2008, îmi aduc aminte ca am fost la Enigma pe terasă să vedem un film, ploua torențial și ne-am improvizat pelerine din saci de gunoi de 120 L, iar Maco a adormit de oboseală într-unul dintre ei.
Aici se impune, evident, o corectură: n-am știut că am adormit la proiecție (pentru că mi-am dorit mult să văd acel film, un documentar românesc, cred) și că am fost introdusă într-un sac de gunoi, eu doar m-am trezit la 5AM pe bancheta din spate a mașinii Danei Boghean-Melconian, într-un sac de gunoi, în fața Hotelului Transilvania (cel de lângă Central), și n-aveam pe cine să întreb ce caut acolo, deoarece nu era nimeni, pentru că toți plecaseră să-și ia mâncăruri alese de la fast-food, să poată rezista!

Continuând șirul amintirilor din copilărie, care se leagă în 99% din cazuri de satisfacția muncii, ajungem la anul de grație 2010.
În 2010, momentul cel fericit al zilei era când adunam numărul de bilete vândute și îl comparam cu anul anterior, apoi trimiteam mailuri „modeste”. Tot în 2010 am inaugurat un nou sistem de ticketing, și totul mergea perfect duminică seară, luni dimineața era coada la casierii, toți erau încântați că se vând bilete în avans, iar când am deschis biroul la ora 10.00, nimic nu mai mergea și s-a făcut o panică generală. Peste noapte plouase și se arsese switch-ul principal al rețelei…”, dar s-au rezolvat toate repede și bine. Cristi Hordilă a fost mereu focusat pe eficiență și reușită, așa că a ținut morțiș să facă lucrurile ca la carte, și pus pe picioare un super departament de ticketing. Mailurile lui „modeste” au făcut mereu deliciul echipei și au ridicat ștacheta pentru mulți. În ochii celor mai în vârstă decât el e o mică minune, iar în fața celor mai tineri  e un fel de erou, poate chiar un model de perseverență, inspirându-i să-și urmeze chemarea, și să muncească serios pentru a-și împlini visele, dacă simt că se îndreaptă în direcția potrivită.

Toate senzațiile adunate îl facă să spună că TIFF înseamnă singurul lucru în care am crezut cu adevărat până acum, și pe care l-am făcut cu toată implicarea și devotamentul meu, cu ultimul meu strop de energieTIFF înseamnă să te culci la 4-5 dimineața și să te trezești pe la vreo 8, când inexplicabil găsești puterea să o iei de la capăt… TIFF înseamnă că trăiesc într-o bulă două săptămâni și când se termină, revin pe pământ, încep să citesc și ziare normale și să vorbesc cu oameni care au job-uri normale... și am tot TIFF în minte; TIFF e într-un fel o religie...

Ne bucură să vedem că al nostru Festival Manager pune punctul pe I de la inspirație, și precizează că înainte de TIFF își duce toate hainele la spălat și călcat. Noi încercăm să facem același lucru, dar când ajungem la Cluj, despachetarea strică toată șmecheria. Nimeni nu știe cum de Cristi Hordilă arată tot timpul ca scos din cutie, unii bănuiesc că a achiziționat o baghetă magică de pe undeva.
Încerc să economisesc fiecare minut, îmi încep ziua cu o întâlnire la 8,  și o termin noaptea la 3 plin de energie. În timpul festivalului la 9 mă duc la birou și la 21.00 zic că merg acasă să dorm, după o zi cu foarte scurte pauze de respiro, dar la 22.00 fac duș să mă pregătesc pentru câte o petrecere, ca la 3-4 dimineața când revin acasă, să îmi spun că maine seară chiar mă odihnesc...

Motivul pentru care Cristi Hordilă nu prea doarme în ultimul timp se numește CASA TIFF. Sperăm și noi să iasă bine, să meargă toate cele, să ne viziteze lumea, să fim pe pace, iubire și prietenie.
În afară de dorința de se mândri cu o CASĂ TIFF frumoasă, Cristivisează cu ochii deschiși la concertul Baba Zula, se roagă să fie soare tot timpul… și să aibă Kecske (Molnar Levente, location manager Mănăștur Open Air și 10 for FILM Angel) balon cu aer la Open Air MĂNĂȘTUR!

Eu una, îi doresc să ne fie sănătos, să nu se streseze, să iasă din când în când la o terasă și să împlinească mulți ani frumoși de TIFF în care să facă nenumărate și neimapomenite lucruri!

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Maco