POVESTI DIN CASA TIFF 2012

Cin’ s-o pus pe-acreditat/ la răsărit s-o culcat! ALEXANDRA

Buzaș. Atât trebuie să știi dacă ești pe lista de invitați la TIFF și vrei să îți ridici acreditarea: că Buzaș e la CASA TIFF și te așteaptă. Te salută împreună cu o chipă de fete faine (Iulia C. și Anca D, două mici minuni care s-au remarcat în ultimii ani din cadrul voluntarilor de la Guest și sunt de ceva vreme Accreditation Assistants), te pune să completezi un formular, să lași o carte de vizită, să își verifici badge-ul și îți oferă toate cele necesare pentru un sejur cât mai informat.

A devenit vedeta echipei TIFF anul trecut, când s-a încumetat să preia postul de Accreditation Manager și o mulțime de alte responsabilități care i-au atras rapid poreclele regale „stăpâna badge-urilor” și „prințesa burlanelor”.
În timpul anului se ocupă de comunicarea APFR (Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc – organizator TIFF) și nu numai. Înainte de nebunia asta, a lucrat la Transilvania FILM, după o perioadă serioasă de timp petrecută în media. E una din enciclopediile mondene ambulante ale echipei (deh, când ne pornim noi la barfă se închide la pâine) și cea mai curtată șoferiță pentru road trips, că știe să facă mișto depășiri și are muzică de antren, ba mai mult, poate conduce dansând pe ritmuri lăutărești...

Revenind la cele prezente, vă împărtășesc în direct și în exclusivitate că Alexandra Buzaș se află de vineri la Cluj-Napoca, unde credem că se distrează de vis îmrepună cu Dana Boghean-Melconian și de băieții din echipa ardeleană, să-și încarce bateriile.

Cu vreo două luni înainte de TIFF regimul ei s-a schimbat simțitor.
Perioada ce precede TIFF-ul este mereu foarte aglomerată și haotică, normal. Dar, pe lângă faptul că, începând cu luna aprilie reduc treptat numărul de ore de somn, pentru a mă obișnui cu cele 10 zile de festival când dorm maxim 4 ore pe noapte, lucrurile sunt hipertensive. I mean, deși obosită, stresată, nervoasă, cu 1.000 de lucruri pe cap, ce par că nu se vor mai rezolva, există ceva pozitiv, optimist și cald ce mă face să uit de toate: satisfacția că plec la Cluj și că începe TIFF-ul, unul dintre cele mai fantastice lucruri care mi s-au întâmplat vreodată.
Buzaș folosește deseori cuvântul „fantastic” în cele mai neobișnuite și haioase combinații, stați de vorbă cu ea și veți vedea exact la ce se referă!

Pentru ea, TIFF-ul e mereu colectiv, e o familie formată din musafiri și de-ai casei, cu oameni buni și cu cârcotași. De-aia cred ca "țelul" suprem e să faci astfel încât toată lumea să se simta bine la tine în sufragerie. Toți facem "să fie bine". Personal și "în familie". Dar, personal îmi propun să nu ma mai re-îndrăgostesc de TIFF în fiecare an, pentru că despărțirea e maxim dureroasă.

Așa că e gata să își aranjeze toate cele și să vadă și ea niște filme anul ăsta, ca tot omul. Ar vrea să meargă la Teddy Bear, Tabu, Play, Keep the Lights On, Beirut Hotel, dar, mai ales, vrea să vadă la Ursus Open Air filmul Despre Oameni si Melci, pe un ecran imens, cu muzică și culoare și cu toată echipa.
Și mai vreau să văd aprecierea sutelor de oameni din Piață când apar melcii mei pe ecran! Priceless! - Alexandra s-a ocupat de bunăstarea vietăților din filmul lui Tudor Giurgiu și s-a ales cu titulatura eternă de „regină a melcilor”.

Pentru că a simțit festivalul atât din rândul publicului și al invitaților, cât și din interiorul echipei, Alexandra Buzaș recomandă oricui vine  prima oară la TIFF (și nu e neapărat din Cluj) următoarele:
- să vezi macar un film în Piața Unirii, pentru atmosfera fantastică
- e obligatoriu sa bei macar un Martini prosecco cu Mihai Chirilov, care sa îți povestească despre filmele din festival și despre cum le-a ales.
- trebuie neapărat să mergi intr-o plimbare macar la Chios, pe lac, și să bei o limonada pe terasa
- trebuie să urci într-o plimbare până la hotelul Belvedere, de unde să vezi frumos tot Clujul colorat
- e obligatoriu să bei un sifon și să mănânci un ștrudel cu mere și sos de vanilie la Bistro Viena, ca apoi să stai la soare în Piața Matei, la statuie
- e obligatoriu să mănânci tradițional la Vărzarie, cel mai old fashioned loc din Cluj și cel puțin o „shaorma la mâna" de lângă Diesel
- când te duci să vezi un film la Cinema Florin Piersic, să nu te grăbești teribil, oprește-te pe strada Andrei Saguna și ascultă liniștea
- e obligatoriu sa vezi macar un film la Arta și să încerci măcar o dată să ajungi în Mănăștur, la open air-ul de acolo, unde Molnar Levente îti sare vesel în cale și te așteaptă cu cireșe
- cel mai important la TIFF e sa vii cu inima deschisă. Vei pleca de la noi plin de experiențe frumoase, colorate, zdruncinate, dar pe care le vei ține minte pe viață.

În 2012, la cea de-a doua ei prezență fizică și de fantastică valoare în echipa TIFF, Buzaș își va completa enumerarea din tabloul TIFF-ului ei personal care în momentul de față cuprinde următoarele: Piața Unirii, Hordix, ploaie, Oana G, filme, Baba Zula, Bistro Viena, Conti, prieteni, muzică, voie bună, mii de badge-uri, zâmbete, rose, cireșe.
Cu ce-și va umple sufletul și mintea? Cu dans-balans, bineînțeles, alături de toată lumea, și cu veselie.

Tocmai de aceea, Alexandra Buzaș își încheie antrenamentul pentru TIFF cu trei piese de suflet, fantastice, și cu gânduri bune.
Prima e o dedicație pentru toți colegii de TIFF „pentru că exact așa sunt cele 10 zile împreună”:

Se dedică următoarea piesă „colegilor de la Acreditări & WP pe care îi iubesc necondiționat pentru că sunt frumoși ca melodia asta”:

Iar melodia de mai jos „e pentru toată lumea, pentru că avem și eveniment special și pentru că e deja un hit și pentru că e cu dragoste și suflet”.

1 Comentariu

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Maco