POVESTI DIN CASA TIFF 2015

Chuck Norris vs. Communism: Fatality

Scris de Flavia Dima

De „Chuck Norris vs. Communism” am auzit încă din 2012, încă de când a început să se plimbe pe internet informația că se face un documentar despre casetele dublate la care se uitau ai noștri prin sufrageriile cartierului. Cel mai bine țin minte un clipuleț simpatic pe Youtube în care auzeam vocea blândă a Irinei Margareta Nistor peste o secvență de western.

Nu, nu ăsta.

Așadar, mult-așteptata premieră locală a documentarului (plimbat cu mare pompă pe la festivaluri cu nume grele precum Sundance și Hot Docs) a fost absolut de neratat, mai ales că prinsesem o șoaptă în zbor cum că mai multă lume de prin Cluj apare în documentar. Am glisat printre mesele burdușite cu Eugenii din foaier și cel mai mulți invitați speciali din istoria TIFF-ului, pentru a avea și eu ocazia de auzi cu propriile mele urechi „cea mai cunoscută voce a comunismului românesc, după cea a lui Nicolae Ceaușescu.”

Și, într-adevăr, toată vâlvă din jurul documentarului mi s-a părut perfect justificată: este o viziune intimă asupra unuia din cele mai splendide exemple ale rezistenței anticomuniste, atât din punct de vedere al poveștii, cât și din cel al cinematografiei (documentarul a fost filmat pe peliculă). Și chiar dacă nu eram nici măcăr plănuită atunci când se petrecea acțiunea din film, am simțit că rezonez perfect cu poveștile oamenilor, cu felul lor de-a fi. În final, multe din filmele românești prezentate anul acesta la TIFF sunt despre cum sistemul nu poate nicicum să înfrângă umanitatea oamenilor care trăiesc în el - Chuck Norris dându-ne poate cel mai concret exemplu în acest sens.

Irina (botezată Margarina din greșeală de către moderator) Nistor a strălucit la Q&A. Modestă dar totodată înfiptă, ea ne-a zis că alegea să înlocuiască „Fuck You!” cu „Du-te încolo!” pentru că „știm cu toții ce-i aia anatomie”. Cu ocazia asta, am aflat că ea este o aprigă susținătoare a subtitrării filmelor și este împotriva oricărei propuneri de a dubla dialogul lor original - ea zicând că toată munca ei cu casetele a fost „un rău, dar unul necesar.” M-am îndrăgostit lulea.

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Flavia Dima