POVESTI DIN CASA TIFF 2013 TIFF 2014

Atunci când se-nchide TIFF-ul se termină şi Arta

Da, cam aşa este...şi-n ambele sensuri! Dar unul dintre ele este mai dureros niţel... Cinematograful nostru de suflet pe numele său dat de Moirele unei epoci, Arta, se va închide iară după ultima proiecţie de Sound City de astă seară, pân' la TIFFul următor, făcându-ne să poposim cu amintirea în faţa unor geamuri prăfuite cu bucăți de afişe şi postere de TIFF de filme... şi să ne contemplăm pe noi fără de Arta. 10 zile a fost cu TIFF, oameni şi filme.. Astăzi, încă mai e viu şi frumos şi plin de lume ... Oare mâine?

 

E trist să-ţi aduci aminte de un cinematograf şi de propriile evenimente personale care mai apoi şi-au pus amprenta şi te-au ajutat în clădirea ta artistică de om; e greu să treci mereu pe lângă un cinematograf pe care-l ştii frumos, plin de artă, elegant, modernizat şi fain, să treci şi să fie închis fără de logică..

Zilele acestea au fost o bucurie pentru noi, cei care am iubit şi iubim în continuare proiecţiile filmelor de artă, să simţim scaunele albastre, ecranul primitor şi bucuria unor oaspeţi de seamă care numai la cinema Arta ar fi putut să-şi desăvârşească periplul peliculelor. Aici probabil că l-au văzut cei mai în vârstă în alte epoci pe un tânăr cineast Lucian Pintilie, aici am avut onoarea să-l revedem şi să ne bucurăm şi noi de prezenţa sa. Numai anul acesta din ce îmi revine acum proaspăt în memorie, îmi amintesc de prezentarea unei scurte proiecţii de film din anii postdecembrişti, şi  la finalul filmului, toţi ne-am întors privirile spre mijlocul sălii unde stătea domnia sa cu soţia şi câţiva prieteni apropiaţi, sala s-a ridicat în picioare ca după un veritabil spectacol de teatru, şi l-am aplaudat până când a ieşit din cinema. Maestrul a făcut un gest cald şi plin de recunoştiinţă încercând să tempereze oarecum din priviri dovezile de admiraţie şi mulţumire ce i se adresau.

Astfel de întâlniri a mai avut Arta cu noi, cu publicul de TIFF şi anii trecuţi.. Tot acolo am vorbit anul trecut la telefon în direct, noi publicul român cu designerul Oswald Boatez, despre care se făcuse un documentar pe 10 ani din viaţa sa, tot la Arta l-am întâlnit pentru prima oară pe Mircea Albulescu...

Îmi mai aduc aminte de momentele mele de trăiri cu Arta. Acolo sau aici - prefer să-i spun încă "aici"  - am avut parte de un 1 decembrie memorabil; în primul an de facultate am ţinut să-mi dau/iau mie însămi un cadou şi-am venit să văd "Femeia Visurilor" a lui Dan Piţa în seara de dinainte... şi acum mi-aduc aminte cum am ieşit de la cinema şi nu mai erau pe stradă decât jandarmii care păzeau "ziua naţională" ce urma să apară o dată cu soarele. Mi-aduc aminte secvenţe, jocul actoricesc al lui Adrian Pintea, Dumnezeu odihnească-l acolo Sus, piramida cântătoare umană, tremurul regizorului din film căutător de sine, într-un fel atât de artistic şi fain încât Nine sau Dancer in the dark sunt mici copii. A doua zi, de-mi amintesc bine, m-am şi furişat după  un "bleumarin cu epoleţi" şi mi-am dezlipit fain frumos un afiş cu filmul - şi-acum îl mai am şi-mi aduce aminte cu drag de cinematograful meu de suflet... Cred că toţi cei care am trăit şi trăim aici în Cluj avem amintiri şi surâsuri pline de iubire legate de cinema Arta şi proiecţiile de acolo.

Vă provoc, ba nu, vă invit la un altfel de Q&A , la un A&A, Amintiri pentru Arta,  vă invit să vă aduceţi aminte ce aţi trăit fain cu şi la Arta, ce v-a făcut pe voi, cinefilii avizi de filme bune să-i treceţi pragul mereu şi dacă aveţi amintiri memorabile, întâlniri de destin vorba lui Noica, cu mari regizori sau actori, sau chiar cu mari iubiri, vă invit să le scrieţi mai jos şi să ne menţinem astfel deschise porţile unui cinema iubit vorba cântecului..Măcar în noi să fie mereu Arta deschisă! Şi la propriu şi la figurat!

Vă aştept cu amintiri chiar aici pe blogul neaoş al Festivalului nostru ce resuscitează în fiecare an povestea!

Vă salut din amintiri,

Christine-Marie Turcu - Voluntar TIFF Blog

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Voluntari