POVESTI DIN CASA TIFF 2016

Andi Vasluianu: „nu știu câte filme au fost până acum, tot timpul mă gândesc la ce urmează să fac”

Scris de Iulia Vlad

Pe lângă cele peste 100 de roluri în teatru și film din ultimii 16 ani, Andi Vasluianu a venit anul acesta la TIFF cu alte roluri în cele mai bine primite filme de anul acesta, cum ar fi Sieranevada, Două Lozuri sau 7 luni mai târziu și mai pregătește încă patru. L-am luat la întrebări despre TIFF, despre filmele de anul acesta și despre filmul românesc în cinemauri.

Ce faci anul ăsta la TIFF? Ai ajuns chiar înainte de proiecția filmului Sieranevada.

Știi ce e mișto la TIFF? Că niciodată nu știi exact ce vrei și niciodată nu știi ce se întâmplă. Ce se întâmplă la TIFF rămâne la TIFF. Sigur că sunt câteva filme pe care toți vor să le vadă, inclusiv eu. Sieranevada, întâmplător, îl văzusem înainte să vin aici. Am ajuns pe neașteptate la proiecție. TIFF-ul, pe lângă faptul că vine toată lumea din breaslă sau aproape toată lumea, mai puțin Șerban Pavlu (râde), e cred că cel mai boem festival, niciun alt festival nu îl egalează.

Cum ai perceput schimbările prin care a trecut festivalul?

Mi se pare că s-a mărit, că a devenit din ce în ce mai greu de parcurs. E imens. Dacă ar fi să-ți faci o agendă, de dimineața până seara, mori până seara, nu cred că ai reuși să ajungi la toate evenimentele, la toate proiecțiile, worskshop-urile și așa mai departe...

Te-am văzut la TIFF în 7 luni mai târziu (r. Andrei Crețulescu), în Sieranevada, Două Lozuri și Ultima zi. Cum de s-au întîmplat?

Au fost niște apariții, pur și simplu. Două Lozuri a pornit de la o discuție simplă cu Dragoș, filmul acesta fiind făcut cu buget aproape inexistent și fiind foarte bun prieten cu el m-am dus, aproape o zi am petrecut pe platou, mai mult am stat la povești. La Sieranevada, la fel, m-a chemat, am repetat destul de mult, pentru că așa e Cristi și e bine că e așa.

Ai avut un rol destul de scurt, dar foarte puternic și violent...

Asta cred eu că e special la Sieranevada, nu cred că s-ar fi demontat filmul fără cineva, oricare ar fi fost, oricât de mic ar fi fost rolul. Mă gândeam la preot, de exemplu, care are momentul acela senzațional cu povestea despre discuția cu taximetristul care are loc în tocul ușii. Personajul meu era violent în contextul dat, în contextul războiului parcărilor din spatele blocului din București. În filmul lui Puiu, toate personajele sunt importante.

Despre „7 luni mai târziu” ce ne poți spune? Mi-a plăcut foarte mult tatuajul! El spunea că este prima parte a următoarei trilogii ale sale. Cum e să lucrezi cu aceiași oameni constant, în aceeași echipă?

Plictisitor! Nu, glumesc. Se întâmplă, atunci când te apropii de colegi, actori sau regizori, munca devine mult mai simplă. Nu mai trebuie să demonstrezi nimic, nu mai încerci să te faci plăcut sau să fii altfel și vine momentul în care toți își dau toți jos măștile și începe să funcționeze creativitatea. Despre Crețulescu... câte filme are el, atâtea filme avem împreună.

Ai jucat în peste 100 de filme și de piese de teatru, cum le mai ții minte și de care ești cel mai mândru?

Eu nu sunt mândru de niciun rol, dacă e să fiu cinstit. Sunt, mai degrabă, momente din roluri pe care le-am atins bine sau momente pe care le urăsc, pe care dacă le revăd, nu-mi plac. Nici măcar nu știu câte filme au fost până acum, tot timpul mă gândesc la ce urmează să fac. Mi-ar plăcea să înțeleg mai bine meseria asta pentru că încă am senzația că mai am multe de învățat. Mai nou, cochetez și cu regia.

Andi Vasluianu în Despre oameni și melci

Andi Vasluianu în Despre oameni și melci

Un exemplu de moment prost la filmare?

În Despre oameni și melci, când am avut un moment extrem de prost cu care m-am luptat un pic – momentul în care trebuia să țin discursul către muncitori – m-am blocat înainte de a-l începe. Noroc că am fost cu Giurgiu care a fost pe fază care s-a făcut că avea altă treabă și mi-a dat o mică pauză, după care mi-am revenit.

Ador meseria asta pentru că poți să te pierzi în ea, când începi să nu te mai gândești la tine, începi să nu îți mai cosmetizezi ființa și cât se întâmplă momentul ăsta, e excepțional. În teatru mi se întâmplă mai des asta pentru că în teatru reușești să te cuplezi mai bine cu prezentul. Ai o perioadă mai lungă înainte de a intra într-o lume pe care nu ai mai trăit-o, de fapt.

Referitor la regie, tot Kinosseur? Și Boguță a spus că tot cu Kinosseur...

Nu, nu cred. Da, ar fi mișto, dar încă nu știu cu cine. E o meserie pe care dacă aș fi învățat-o și dacă aș fi știut realmente cum se face, m-aș fi lăsat de ea. Deocamdată simt că îmi capă printre degete. Oricât de multă experiență ai avea în meseria pe care o faci, îți dai seama de cât de fragil ești, de fapt, și de aspectele pe care nu le stăpânești.

Teatru sau/ versus film?

Filmul e o artă conservată, după cum s-ar spune. Era o vorbă a unui rus – numele actorului de teatru e scris pe nisip – și așa este, e efemer. La film mi se părea cel mai greu, la început, să filmez o dublă de la începutul scenariului, iar apoi să filmez una de la final sau de la mijloc, săream de la una la alta.

Cum vezi, ca actor, schimbările din filmul românesc care s-au întâmplat concomitent cu filmele în care ai jucat, în ultimii 16 ani? Crezi că TIFF contribuie la chestia asta?

În primul rând, am câștigat regizori, actori foarte buni și povești foarte bune, dar s-a pierdut publicul, în schimb. TIFF-ul îl readuce, este locul care strânge publicul, mai ales la filme românești. La cinemauri din alte părți nu vine. Sau n-au unde, dar poate chiar dacă ar avea unde, nu ar trage către filmul românesc. În sensul ăsta, cred că producătorii ar trebui să finanțeze mult mai mult partea de promovare a filmului, de exemplu, Tudor Giurgiu face asta foarte bine. Până la urmă, trăim în vremurile astea, în care trebuie să urli pe stradă că ai un produs.

Ce ai de gând în continuare? Am văzut că ai câteva filme în post-producție.

Am mai terminat un film, regizat de Jesús del Cerro. E producția celor de la Actoriedefilm.ro, un film de epocă. Am mai terminat un film, Octave (r. Serge Ioan Celebidachi) și Breaking News al Iuliei Rugină e aproape gata. Pe lângă, mai am vreo trei proiecte de teatru, unul cu Mihai Mănuțiu, din septembrie. Tot în septembrie la Bulandra – Livada de vișini și încă una surpriză.

Au consemnat Iulia Vlad și Flavia Dima.

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Iulia Vlad