POVESTI DIN CASA TIFF 2012

Am fost la mockumentar/ Ș-am văzut ce-i aia har. NOSELAND

Proiecție specială cu casa închisă și cu atenționare A4 frumos pusă la toate punctele de vânzare bilete TIFF cum că pentru proiecția de la Cinema Victoria, 8 iunie 2012, 17:30 NU mai sunt bilete. Păi sigur, dacă e în prezența lui Aleksey Igudesman, nici nu mă mir!  Începe proiecția. N-am mai văzut așa ceva în viața mea. Coloană sonoră exclusiv muzică foarte clasică (Mozart, Bach, Rahmaninov, Beethoven) și piese compuse de Igudesman (The Malkovich Torment), imagini din Dubrovnik cu un voice-off care meditează asupra vieții și muzicii și a ceea ce durează în timp, interviuri luate de Igudesman lui John Malkovich, Nicola Benedetti  (celebră violonistă, elevă a lui Yehudi Menuhin), Mischa Maisky (violoncelist de renume mondial) și fiica sa, pianista Lily, Julian Rachlin (violonist, violoncelist, aproape-dirijor și inițiator în anul 2000 al Festivalului de muzică clasică din Dubrovnik), Sir Roger Moore.

Haz, sticlă de  vin, muzică (interviul conține pisică)Dar ce interviuri! Te umflă rîsul, zău așa! Întrebările lui Igudesman sunt duse cu pluta, violoniștii sunt supuși la un tir de bancuri cu violoniști, Roger Moore află că cel mai bun James Bond e Sean Connery, Mischa Maisky pleacă la anunțul că urmează întrebări despre viața lui extrem de personală, Harvey de Souza aude iritat că are o „moacă tare amuzantă” și tot așa, Itamar Golan recită o poezie în ebraică și apoi pleacă nervos împreună cu Torleif Thedeen și tot așa. Dar în spatele întregii țesături burlești se ascunde ceva foarte frumos: ideea că muzica clasică e la fel de vie ca orice altă formă de artă, iar falsul documentar al lui Igudesman reușește într-un fel cald și emoționant să apropie publicul, meloman ori ba, de atmosfera, piesele și oamenii implicați. Se spune că muzica clasică nu trebuie să fie o plăcere, ci ceva intelectual, implică gândirea și înaltele sfere, nu simțirea și emoția imediată. Ei bine, nimic mai fals!

La sesiunea de întrebări și răspunsuri apare trio-ul responsabil de producția Noseland, adică Aleksey Igudesman (care arată exact ca pe peliculă!), editorul Sebastian Leitner și producătoarea Sabina Hasanova. Încearcă să ne prostească prefăcându-se că-l invită în scenă pe însuși John Malkovich. Haha, nu punem botul. Dar aflăm despre Malkovich că e un mare fan al muzicii, că a regretat toată viața că e anti-talent la vioară, dar susține o tonă de manisfestări în domeniul muzical și are o linie proprie de îmbrăcăminte care se numește Technobohemian și, precizează Igudesman, exact așa și arată! Despre Roger Moore la cei 85 de ani ai săi aflăm că e un om extraordinar și un foarte bun prieten și partener, foarte implicat în proiectele artistice muzicale independente, inclusiv festivalul lui Julian Rachlinși nu, nu s-a supărat la faza cu cel mai bun James Bond.

Atipici și modești stau pe jos la poveștiPovestea filmului Noseland e în primul rând una a unei echipe de oameni cu un ideal, cu bani puțini, dar pasiune multă. Putem să fim mândri că e prezentat în premieră mondială la TIFF 2012 - Igudesman mustăcește: „O să mergem cu filmul la festivalul de la Karlovy-Vary, ei au precizat că nu proiectează decât premiere mondiale, dar le-am spus clar că nu se poate, noi la TIFF îl ducem întâi!”. Deși filmările au durat efectiv două săptămâni, partea de post-producție, se lamentează Igudesman, e criminală, mai ales că, în afară de Sebastian Leitner, restul habar nu aveau cu ce se mănâncă asta.

 

S-ar putea să avem un concert Igudesman & Joo la Cluj, dar nu în 2013, probabil în anul următor!

Pentru o idee apropiată de ce-a fost la Cinema Victoria, vizionați interviul luat de colegii de la TIFF TV, eu merg să ascult un Rahmaninov. La Casa TIFF, evident. La căști.

A audiat și transcris: Laura Bucur, voluntar blog TIFF

 

 

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Voluntari