POVESTI DIN CASA TIFF 2016

Alexandra Buzaș: „TIFF este principalul promotor al industriei româneşti de film”

Scris de Maco

Fata noastră Alexandra Buzaș (căci așa va rămâne după toate bucuriile pe care ni le-a făcut ca membru al echipei TIFF) face parte de ceva vreme din tagma producătorilor de film. S-a îndrăgostit de filmul românesc înainte și după TIFF, dar mai ales în miezul festivalului, iar anul trecut și-a trăit primele emoții de Q&A după proiecția „Dispozitiv 0068”, de Radu Bărbulescu, la care a lucrat cu drag și râvnă. Anul ăsta vine la TIFF din drag de oameni, de filme și mai ales de „Afacerea Est”, cel mai nou film al lui Igor Cobileanski, făcând parte din echipa de producție (unde, din surse sigure știm că și-a câștigat și porecla temporară „mama găinilor”).
Dar s-o lăsăm pe ea să ne povestească toate cele.

„De filmul românesc m-am amorezat iremediabil la Poliţist, adjectiv, când, după o discuţie cu Porumboiu (căruia îi explicăm eu cum vreau car cabluri pe set doar învăţ), el mi-a spus dacă tot îmi place atât de tare, nu trebuie car cabluri, nu trebuie dau la UNATC (eu fiind absolventă de Sociologie), trebuie doar văd filme și să citesc cât mai mult, apoi trec pe set și să văd ce se întâmplă exact acolo.
În anul următor am schimbat presa (eram editor la Mediafax) cu distribuţia de film (la Transilvania Film) şi mai apoi cu organizarea de evenimente în cinematografie (TIFF, Premiile Gopo, Caravana TIFF etc), dar dorinţa mea de a face “set” nu era totuşi satisfăcută, deşi producţia de eveniment se aseamănă cu producţia de film pe alocuri.

Primul om care m-a luat pe set îmi arate ce înseamnă de fapt asta este Alina Ţapardel. Făceam asistenţie de producţie în timpul liber la reclame cu ea şi, în timp, mi-am dat seama da, îmi place maxim treaba asta şi putea fac şi mi-ar plăcea producţia.”

2A avut un traseu interesant în lumea producției de film și a avut parte de încurajări din partea unor oameni cu experință și viziune.

„După Alina Ţapardel următorul om care a crezut în capacităţile mele ( fiu aşa, cu vorbe mari) a fost Iuliana Tarnoveţchi, care mi-a propus fiu asistentă de producţie la o miniserie TV. Din păcate, proiectul nu s-a mai făcut, dar am rămas apropiată de Iuliana, de la care am învățat foarte multe lucruri, şi, după vreo 6 luni, m-a făcut coordonator de producţie pe reclamele produse de ea, prin Alien Film. Tot cu Iuliana am făcut primele dosare CNC, am bugetat primele scenarii de scurt şi lung metraj, am câştigat primele proiecte la CNC, am făcut primele filme.
Dificultăţi nu pot zic au existat, altele decât cele ce ţin de mine, şi anume decid once and for all de care parte a baricadei ases: producţie sau evenimente. Şi mi-a luat vreo 2 ani decid, dar iată- acum, am decis rămân la producţie.”

Despre bucurii... cât cuprinde și bine că despre decepții are puțin de zis 🙂

„Proiectul meu de suflet este scurtmetrajul Dispozitiv 0068, de Radu Bărbulescu, şi va rămâne aşa forever. Este primul meu film făcut din primul draft de scenariu şi până la cel mai recent festival. A fost un film greu, pe care l-am făcut cu ajutorul unei echipe minunate.
E filmul ăla la care eu încă tresar, deşi ştiu fiecare secundă din el.
Thank God, decepţii nu au fost până acum. Supărări multe, dar nu decepţii, pentru ce am învăţat eu cel mai bine de când fac producţie este oamenii te ajută şi sunt lângă ţineatunci când eşti cald şi deschis.”

Cel mai recent proiect e unul de debut, pe care abia așteaptă să-l vadă lumea, iar cea mai mare provocare, după cum vă așteptați, de altfel, din introducere, este „Afacerea Est”

„Dacă vorbim de film (pentru eu produc şi reclame care, de multe ori, sunt mai challenging decât un film ) ) cel mai recent proiect este scurtmetrajul Happy Motel, de Tinu Bazga, care e acum la VFX şi muzică, un film noir special şi foarte bine condus pentru un debut la doar 24 de ani.

Dar dacă e vorbim de provocări, cea mai mare provocare a mea a fost, până acum, Afacerea Est, de Igor Cobileanski. În primul rând, e primul meu lungmetraj, deci presiunea a fost destul de mare pentru îmi dădeam un fel de master în producţie. Şi cred mi-a ieşit :). Am filmat 24 de zile în vara lui 2015, pe nişte călduri toropitoare, cu zeci de locaţii prin jurul Bucureştiului şi nu numai, cu găini, maşini ruseşti, costume de “gripă aviară”, trenuri şi gări, lowloadere, câmpuri, poduri, delir :). A fost un film greu pentru nu au existat ( la aproape orice film românesc) toţi banii necesari. Dar a fost un film mişto, cu o echipă superbă, un film care sper placă publicului.”

buzas

Slavă Domnului, n-au ocolit-o proiectele, dar alegerile și le-a motivat de fiecare dată, după propria evaluare și nu din motive financiare.

„Am refuzat proiecte, dar nu din raţiuni financiare, ci am refuzat proiectele pentru care eu nu simţeam pregătită. Şi cred am luat deciziile corecte de fiecare dată. Dar, chiar dacă am refuzat proiectul, m-am interesat mereu de soarta lui şi am încercat ajut producătorul sau regizorul măcar cu sfaturi :)”

Din punctul de vedere al Alexandrei Buzaș, producția de film e o zonă echilibrată în care binele comun va învinge în funcție de contribuția fiecăruia.

„Dacă te uiţi în jur, eu cred e echilibru de gen şi nu e nimeni dominant. Cât despre producţia de film din România, cred e loc de îmbunătăţiri, normal, dar mai cred trebuie  luptăm toţi pentru a le aduce și să nu mai aşteptăm în permanentă facă celălalt. Un fel de #unitisalvam cinematografic.

Noi femeile... sectă nu suntem... Dar ne înţelegem bine. Cât despre competiţie, mi se pare normal existe, pentru doar aşa ajungem mai bune.”

Pe fetele care au de gând să intre cu capul înainte în producția de film le sfătuiește să urmeze calea onestității. Și n-o să regrete niciodată alegerea făcută. Dacă s-ar întoarce în timp, ar alege aceeași meserie cu ochii închiși.
„Le sfătuiesc fie mereu sincere cu ele şi cu cei cu care lucrează. Cred asta e cel mai important.”

N-o să uite niciodată oamenii care au ajutat-o și au încurajat-o în meserie și le va mulțumi mereu pentru șanse și pentru sprijin. Profesional vorbind: Alina Ţapardel pentru a fost prima care a crezut în mine; Iuliana Tarnoveţchi pentru a avut răbdarea crească şi a avut încredere în mine; Radu Bărbulescu – pentru mi-a dat şansa  fac cel mai drag proiect mie de până acum.”

Cum o fi totuși TIFF 2016 pentru ea? „Este primul an în care vin exclusiv din poziţia de producător şi abia aştept bucur şi de pe partea asta de minunea asta de festival. Din punctul meu de vedere, TIFF-ul este principalul promotor al industriei româneşti de film. Este evenimentul care îi adună pe (aproape) toţi, îi pune faţă în faţă cu industria europeană de film şi atrage atenţia asupra lor.”

ALEXANDRA BUZAS GATA DE TIFF 2016

Alexandra Buzaș a parcurs ultimele 5 ediții de TIFF în calitate de Accreditation Manager și a luminat la propriu și figurat viețile multor oameni & departamente. Despre experiențele ei TIFFice puteți citi aici.

1

CITEȘTE ȘI POVEȘTILE producătoarelor Anamaria AntociOana Iancu și Ioana Lascăr! Urmează și altele!

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Maco