POVESTI DIN CASA VOLUNTARI TIFF

4 zile până la TIFF, 3 ani de TIFF, 2 ani la blog

Scris de Iulia Vlad

Al treilea an la TIFF, al treilea an la facultate, al treilea an la Cluj. Cred că dintre astea voi număra în continuare doar numărul de TIFF-uri.

Este și al doilea an la blog și sper că se pune la numărătorile mele, pentru că de abia anul trecut m-am dezmeticit și am înțeles mai bine de unde până unde se întinde festivalul, cum e împărțit, organizat, gândit, care e rolul fiecaruia în mecanismul TIFF.

Flashback în 2014 – terminam primul an de jurnalism și trebuia să-mi fac practica, așa am ajuns la AperiTIFF. Practic, urma să scriu reportaje scurte și să scot de la oameni păreri la cald după vizionarea filmelor. După primele dăți în care am mers singură la cinema, m-am simțit fix ca tipul ăla din spot-ul TIFF de anul trecut.

10421131_10153961603618747_7818220737630192987_n

Asta sunt eu la TIFF Lounge

Așa că am continuat să fac asta pe tot parcursul festivalului, din cinema în cinema, film după film. A fost, practic, reîntâlnirea mea cu cinematograful, după ce locuisem într-unul dintre orașele cu cinemauri proscrise, unde mai rămăsese doar un multiplex. Și acum mă declar mulțumită pentru că sub ochii mei învie cinematografe și se valorifică spațiul public. În 2014, de exemplu, se anunța reamenajarea Depozitului de filme, iar acum nici nu-l mai recunosc. Asta e doar una din muultele aspecte ale TIFF-ului la care am asistat și participat câte zece zile la rând, umblând prin toate cinema-urile și în toate celelalte locații, așa că da, a devenit ceva personal.

11412136_10153948693193747_1904999900349873425_n

Asta sunt eu la Vlaha. SPOT ME!

Depănatul amintirilor o să se întâmple oricum, inevitabil, pe terasă la Casa TIFF, așa că privind spre ce o să se întâmple începând cu 27 (în cazul meu, 3 exams later), afirm următoarele: de-abia aștept să merg la cinema Dacia pentru prima oară, vreau să văd un film lângă Someș, să văd ciorchine de oameni în fața cinematografelor, AperiTIFF-uri peste tot și în niciun caz în ultimul rând, serile de la Casa  TIFF, când toată lumea își trage sufletul și începe bairamul (shout out back 2 my gurl).

11401065_10153968598443747_7115163234376751699_n

Poza cu straight face

Rapid, ce-mi mai amintesc din 2014/2015, în 2 secunde:

Film care-mi va bântui existența: Structura Cristalinului/Iacob

Un chin de vreo trei ore: Povestea morții mele/când nu aveam niciun ban la mine să-mi iau gulaș la Vlaha

Am plâns la: Philomena/Montage of Heck 🙁

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Iulia Vlad