LIVE TIFF 2014

Crucișătorul, suflătorii și vioara

Magnifici cititori, aseară am luat parte la două evenimente incredibil de tari: Crucișătorul Potemkin acompaniat live de Russkaja, la CCS,  și concertul solo a lui Alexander Bălănescu de la Casa TIFF.

Să-ncepem cu  crucișătorul: a fost absolut fantastic. Mă bucur de faptul că am revăzut filmul lui Eisenstein, mi-a amintit de importanţa muncii lui pentru întreaga cinematografie (chiar dacă este un film de propagandă și genul ăsta e, probabil, cea mai low chestie în care se poate încadra un film). Dar treabă mea nu-i să vă zic despre filme. Russkaja au sunat impecabil. Nu credeam că o combinație de ska cu muzică balcanică și încă țâșpe mii de influențe din diverse genuri muzicale poate să se muleze perfect cu filmul ăsta, dar contrarul mi-a fost dovedit. De la pasaje luate direct din muzica originală a filmului și ajungând la muzică clasică remixată cu măiestrie, totul a fost ce trebuie. Mi-au rămas două momente din eveniment întipărite pe retină și ureche. Primul -  când bucătarul navei s-a pus să tranșeze carnea și tobele mergeau mână în mână cu loviturile lui de topor (sau satâr, ce-o fi acolo), urmând ca ulterior să intram într-o zonă muzicală care m-a dus direct cu gândul la Rammstein (începând cu  cadrul în care oamenii puneau mâncarea pe mese). Al doilea a fost o scenă de bătaie în care ska-ul austriecilor parcă ridiculiza tot ce se întâmplă pe ecran. Mă jur pe roșu pe că n-am văzut în viața mea o scenă de smardoială care să mi se pară atât de amuzantă (poate vroiau să facă un statement cu chestia asta, cine știe?). Chiar dacă acustica din Casa de Cultură lasă destul de mult de dorit, probleme de sunet nu au fost. S-a auzit aproape perfect (pentru că nu suntem la gramatică să fie mai mult ca perfect). Sala era aproape plină și la final am primit și un mic preview pentru concertul care o să fie azi, 4 iunie, de la oora 21.00 la Casa TIFF (la care să mergeți, ne-am înțeles?).

Imediat după terminarea concertului mi-am luat catrafusele și-am băgat viteză către Casa TIFF pentru a-l revedea pe Alexander Bălănescu care, de data asta, a interpretat solo - doar el și vioara. Nu-s un mare amator de concerte solo de instrument. Eu sunt obișnuit cu mai mult „zgomot” decât majoritatea și mi se pare că tot timpul poate fi ceva mai mult care să completeze o parte sau alta (îmi place să cred că-i un defect profesional, dar na, poate-s încă prea tânăr). Domnul Bălănescu e un instrumentist de-o valoare incomensurabilă și măiestria lui la vioară e o chestie pe care trebuie să fii inapt s-o contești. La un moment dat glumea cum că el știe piesele pe de rost, dar vrea să arate că știe citi partiturile alea pe care le are în față, chiar dacă lumina nu era favorabilă, ca să zic așa.

Ambele concerte au strâns un public destul de numeros, puține scaune fiind libere la Casa de Cultură a Studenților și Casa TIFF. Per total, a fost seară incredibil de reușită pentru nișa asta muzicală a TIFF-ului și astăzi se anunță una și mai și. Acestea fiind spuse, eu am fost Trei Sud Est, am încercat să dau o dumă mai bună, dar șefa mi-a spus că trebuie schimbată pentru a nu fi dați în judecată și eu i-am respectat decizia-i înțeleaptă...

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Andrei Coste