CONCURSURI TIFF 2014

CONCURS: Câștigă un TIFF GOLD CARD!

TIFF 2014 ROSU[UPDATE] CONCURS ÎNCHEIAT.

Iată câștigătorii:
TIFF GOLD CARD - GRIG DUMITRESCU
TIFF CARD - ILEANA
1 set de 15 invitații duble - LAVINIA

Câștigătorii își pot ridica premiile de la CENTRUL DE PRESA - STR UNIVERSITATII 3, de astăzi, după ora 14.00.

Ți-ai pus în cap să vezi cel puțin două filme pe zi la TIFF 2014? Te ajutăm să-ți îndeplinești „planul de TIFFar”!
Răsplătim cele mai mișto povești despre TIFF cu 3 premii de FANtastice: 1 GOLD CARD*, 1 TIFF CARD** și 1 set de 15 invitații duble la orice film***.
Scrie pe blogul tău despre filmele văzute în anii trecuți, oamenii cunoscuți, prieteniile legate, planurile cinematografice de anul ăsta și postează linkul articolului într-un comentariu la acest post.
Dacă n-ai blog, scrie-ne povestea ta sinceră și personală într-un comentariu.
Fii original, degajat, amuzant. Și nu uita să completezi o adresă validă de email pe care să-ți scriem dacă o să câștigi:)
UPDATE: Mai ai o zi la dispoziție!

Grăbește-te: concursul durează până pe 31 mai, ora 10.00. Câștigatorii (aleși prin vot deschis de membrii departamentului de comunicare)  vor fi anunțați sâmbătă, 31 mai, la ora 10.00.
Premiile vor putea fi ridicate de la INFO DESK - casa TIFF - str. Universităţii, nr. 6. începând de sâmbătă, 31 mai, de la ora 14.00 până la ora 19:00.

SUCCES!

* GOLD CARD:
GOLD Cardul este valabil pe toata perioada festivalului si garantează accesul la 35 de proiecţii, la alegere, cu excepţia evenimentelor speciale. Deţinătorul cardului îşi va putea procura bilete în avans (sau în ziua proiecţiei) pentru orice film din programul TIFF, în limita locurilor libere, prin prezentarea cardului la orice casierie TIFF.
Deţinătorul card-ului nu poate viziona mai mult de 6 proiecţii pe zi şi nu poate procura două bilete la aceeaşi proiecţie.
GOLD Card-ul garantează accesul la petrecerile festivalului. Cardul nu garanteaza acces la recepţiile, spectacolele, concertele sau evenimentele speciale din cadrul festivalului. Pretul unui GOLD Card este de 600 de lei.

**TIFF CARD:
Cardul garantează accesul la 35 de proiecţii, la alegere, cu excepţia evenimentelor speciale marcate cu asterisc (*). Deţinătorul cardului îşi va putea procura bilete în avans (sau în ziua proiecţiei) pentru orice film din programul TIFF, în limita locurilor libere, prin prezentarea cardului la orice casierie TIFF. Deţinătorul TIFFcard-ului nu poate viziona mai mult de 6 proiecţii pe zi şi nu poate procura două bilete la aceeaşi proiecţie. TIFFcard-ul nu garantează accesul la petrecerile, recepţiile, spectacolele sau concertele din cadrul festivalului. Prețul unui card este de 300 lei.

***30 de vouchere ce vor fi preschimbate în avans (precum și în ziua proiecției, în limita locurilor disponibile) în bilete gratuite la orice film, cu excepția proiecțiilor speciale.

20 Comentarii

  • Primul film la tiff, din cate imi amintesc, Dog Days al lui Ulrich Seidl. M-am strecurat in pauza dintre filme, la Republica si m-am bagat in seama cu voluntarii de la subtitrari. Anul urmator m-a prins voluntar la acelasi departament, unde am tot prestat inca vreo 5 ani.
    Imi amintesc o mica discutie transformata intr-o mica bauta cu Cristi Puiu despre Marfa si banii, pe fundal fiind o conferinta a lui Neagu Djuvara la Casa Matei. Apoi, subtitrarea la cateva episoade din serialul lui von Trier cu Udo Kier alaturi, intr-o sala micuta. Intalnirea cu Funar la primarie :).
    Chefurile din primii ani aveau o atmosfera aparte si mi-au adus cativa prieteni speciali, pe langa un premiu nedorit pentru betivaneala. Serile din curtea de la UBB erau ceva aparte.
    Filme din care mi-au ramas ramasite: Noi albinoi, 20cm, Time-ul lui Kim Ki Duk, Gloria, Reconstruction, Aaltra, The Messenger si multe altele.
    A ramas obisnuinta de a veni in fiecare an ca la o sarbatoare, o calatorie de suflet, spre suflet, o revedere cu prieteni dragi si figuri prezente an de an, Caranfil si fiul, cu bonomia lor nepretuita etc., maratonul zilnic inceput de dimineata, cu lounguiala si intalniri strecurate printre filme si intersectari intamplatoare si atat e multa culoare. Sa inceapa sarbatoarea!

  • Candva, demult, timpul a incetat sa mai curga. Nici nu mi-am dat seama, dar stiu sigur ca era sfarsit de mai. Aunci am inceput cea mai lunga zi, pe care ceilalti ar fi masurat-o, calendaristic si riguros, in 10 zile.

    9 ore ma ascundeam dupa masca angajatului model, care face analize financiare complexe. Mai apoi imbracam haina voluntarului entuziasmat, plin de energie, cu tolba plina de badge-uri, chei, cafea, fresh-uri, sandviciuri, servetele, pixuri, bonuri de consumatie ,,tiffara”, iarasi cafea… Si cate-o haina mai groasa sau impermeabila, in caz de disensiuni cu vremea.

    Noaptea nu mai era noapte, caci era luminata de energia fermecatoare a oamenilor. Surasul lor si pasiunea netarmuita pentru filme imi lipsesc cel mai mult acum, cand, spectator cuminte, astept sa porneasca spotul oficial care promite lumi netarmuite…

  • Când începe TIFF-ul , tot Clujul, fierbe...Străzile sunt pline de lume mai multă decât de obicei.... furnicar în fața cinematografelor.... tineri, și nu numai, oameni-spectatori de film...,voluntari ai festivalului pe care îi remarci imediat după ecuson....Peste tot afișe sau fluturași ,cu filme , sau cu evenimentele non-cinematografice, concomitente ,sau chiar concurente cu filmele. ...Festivalul degajă o energie care pe mine , spectator de film, mă încarcă pentru un an întreg... Dar, ce îmi place cel mai mult este faptul că, pot să văd multe filme ne-comerciale, ne-puse în niște tipare prefigurate, considerate de succes...
    La primele șapte ediții , îmi luam concediu pentru ca să pot vedea cât mai multe filme, într-o zi.Apoi m-am pensionat și acum îmi ajunge timpul pentru filme... Am putut să văd la fiecare ediție trei, patru și chiar cinci filme într-o zi. La două dintre ediții ,am participat la acea competiție, pentru spectatorii care au vizionat cele mai multe filme în festival, dovedite fiind vizionările ,cu biletele de spectacol. Și am câștigat...Am fost premianta!....
    Am îndrăznit să stau de vorbă cu mai mulți artiști, sau chiar să le cer autograf...(cum fac copiii), mulțumindu-le că m-au băgat în seamă.Așa că au avut amabilitatea să răspundă: Mircea Diaconu, cu care am discutat despre cărțile și copiii dumnealui(nu era și politician pe vremea aceea); Ion Besoiu ,care în pauza festivității de premiere-încheiere a ediției din 2009, mi-a scris niște cuvinte calde în agendă...Dan Nuțu, care deși grăbit ,mi-a răspuns; Alexa Visarion,distins , mi-a dat un autograf în hol la cinema Arta; Oana Pellea, căreia i-au dat lacrimile când am vorbit despre Amza.Era la ediția la care Oana Pellea a jucat un rol de spanioloaică, într-un film de producție britanică, dacă bine țin minte..Pe domnul Dorel Vișan l-am rugat , deși nu mă cunoștea, să-mi dea o invitație la festivitatea de deschidere, pentru că biletele se terminaseră cu trei zile înainte.Mi-a făcut rost, și am stat în sală aproape de dumnealui. Cu Florin Piersic jr. am stat de vorbă la cinema Odeon (actual City) după vizionarea acelui documentar despre caii din Deltă, în care el a făcut comentariul. Am vorbit despre părinții lui, despre proiectele lui , despre filmul pe care îl avea în festival și eu îl văzusem cu o zi înainte....M-a măgulit, scriindu-mi că eu, voi fi veșnic tânără,haha...Care pensionară nu s-ar simți măgulită....
    Pe Jackeline Bisset am văzut-o în barul-vitrină de lângă cinematograful Arta...am intrat,am salutat-o,mi-a răspuns firesc;asistenta ei i-a spus ce doream, eu nu mi-am găsit niciun cuvânt, din cauza emoției,(se pare că emotivitatea nu se pierde cu vârsta, din păcate , ..sau din fericire...?..), apoi am obținut autograful ei pe ...un bilet de film, pe care , evident, l-am păstrat,în agenda cu autografe...și n-am mai mers la acel film , fiind al cincilea pe ziua respectivă...
    De-a lungul edițiilor festivalului, m-au impresionat, câteva filme, dar nu mai povestesc despre ele, gândindu-mă că, deja , am abuzat de răbdarea dumneavoastră...
    La această ediție a festivalului ,din păcate, nu voi putea vedea prea multe filme...
    TIFF rămâne pentru mine cel mai important eveniment ,de suflet ,din fiecare an.....
    Îi doresc viață lungă, cu succes în creștere, în fiecare an! Și putere de muncă tuturor celor implicați în această minunată aventură culturală, FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE FILM TRANSILVANIA!.

    Cu drag,
    Monica Pop-Ilea,
    o spectatoare TIFF

  • Checklist Tiff + eu = 10 ani

    Republica- spalat pe maini cu Julie Delpy, zambet tamp, incapabila sa scot o vorba
    Victoria- Electroma (Daft Punk) eu, mare fan, dar e sfarsit de festival, supradoza de filme si de petreceri,
    totusi incercam... trezit abia la final cu luminile aprinse, sapca de baseball bine pozitionata pe cap,
    dar capul bine rezemat de umarul unui batranel simpatic, care imi zambea stingher, neavand de
    unde sa stie ca eu de fapt dormisem tot filmul. zambit jenat inapoi si spalat putina. de era sa fie ca-n
    filme, ar fi trebuit sa fie vreun tinerel aratos...;)
    Arta- film thailandez, subtitrare pauza. spectatorii...cuminti pana se aude din sala " Ba, eu-s chiar singurul care
    nu intelege limba asta? " hohote de ras
    Echinox- furtuna, asa cum vine una pe editie ; stat in ploaie cu un scaun de plastic deasupra capului pentru a
    nu pierde mega film rusesc
    Fabrica de Jucarii - final de concert Baba Zula, ecranul smartphone- ului tandari; no sweat. cine are nevoie de
    telefon cand e TIFF?
    TIFF 2010- facut card TIFF, a doua zi de festival dese accese de tuse; incercat totusi un film, doua, crize de
    tuse cand e linistea mai mare; petrecut restul festivalului in pat citind Aperitiff, dar cu abonamentul
    langa mine
    Si-ar mai fi multe multe, ca-n zece ani se aduna, dar ce-mi raman cel mai mult bine intiparite in minte sunt imaginile din filme si topurile pe care le fac, la fiecare editie, la final, plus multe multe filme care incep cu sala plina si cu mine pe interval, ca mai apoi sa pot sa aleg locul pe care vreau sa stau.

  • TIFF – diversitate fără limite

    Amintirile mele despre TIFF încep de prin 2006 deci nu l-am văzut făcând primii paşi. Cu toate astea de când ne cunoaştem mi se pare că iubeşte diversitatea: a filmelor, a spectatorilor, a evenimentelor asociate care de-a lungul anilor au trecut graniţa proiecţiilor devenind concerte, petreceri, expoziţii, conferinţe, teatru, degustări culinare aşa cum festivalul a trecut graniţa Clujului răspândindu-se în alte oraşe. TIFF-ul are şi este de toate pentru toate gusturile.

    De unde încep? De obicei dau târcoale site-ului cu câteva luni înainte ca un copil la fructele de peste gardul vecinilor, doar doar se mai publică câte ceva de la o săptămână la alta, mă emoţionez la anunţarea conceptului de prezentare şi intru în trepidaţii când încep să apară titlurile filmelor. Plănuiesc cu prevederea unui strateg militar la început de campanie filmele pe care le voi vedea în fiecare zi: două filme care se cer văzute neapărat dar care sunt proiectate concomitent reprezintă un dezastru ce poate fi remediat numai de promisiunea unei a doua programări. Iar apoi apare ceva (o postare pe net, un zvon, un articol în AperiTIFF) şi programul este bulversat de la o oră la alta.

    Dar nu-mi fac griji, am întotdeauna de unde alege căci proiecţiile maraton se plimbă braţ la braţ cu scurt metrajele. Dacă sunt într-o dispoziţie mofturoasă pot alege un film indian în care nimeni nu izbucneşte brusc în cântec şi dans (pentru mine Ship of Theseus dar se poate înlocui după preferinţe) sau un film din Hong-Kong fără urmă de arte marţiale (A Simple Life). Pe de altă parte, la TIFF se administrează, după preferinţa fiecăruia şocuri care dau de pământ cu tabuurile sau sperieturi care să te facă să dormi cu lumina aprinsă.

    An de an iau parte la forfota şi efervescenţa din holul sălilor de proiecţie dă în foc şi se răspândeşte afară pe trotuar înainte şi după fiecare film. Spectatorii degustă relaxaţi câte un film pe zi sau înfulecă în viteză maxim de peliculă în minim de timp. Ei sunt cei ieşiţi de la slujbă sau în week-end şi aflaţi în căutarea unui film care să le ofere o pauză sau cei conectaţi la festival ca drogaţii la seringă. În funcţie de an şi uneori de zi eu trec dintr-o categoie în cealaltă sau bântui undeva prin zona dintre ele. Se practică măcar un sport extrem: 5-6 filme pe zi şi/sau petreceri toată noaptea, poziţii de yogin cu experienţă la câte o vizionare cu înghesuială, rămânerea pe baricade indiferent de condiţiile atmosferice, probe de viteză pe distanţă lungă: cinema Polus - cinema Mărăşti (în care se permite utilizarea de autobuze şi taxiuri) şi scurtă: Florin Piersic – Arta (în care apar fără permisiune gânduri necurate la adresa şoferilor, a celor care programează semafoarele şi a pietonilor care stau în drum). Citesc pe site că anul acesta nu vor mai fi filme la mall, deci se scoate proba pe distanţa lungă, poate pentru a promova mersul pe jos şi variantele sale mai rapide.

    Sportul e însoţit de gustări de la patiserie şi covrigi spălaţi cu apă plată, dietă ce menţine mintea zglobie şi atenţia concentrată asupra ecranului. Desigur, cei care nu se simt vinovaţi dacă lipsesc de la filme pot opta pentru o masă normală acasă sau la restaurant însă de cele mai multe ori nu e cazul meu.

    Desigur că nu totul e roz în relaţia mea cu festivalul: acum câţiva ani cozile la bilete mă enervau şi din cauza epuizării lor imediate rămâneam cu dor de filme nevăzute, într-un alt an l-am părăsit fiind plecată şi n-am reuşit să văd decât un film. Dar TIFF-ul se diversifică, evoluează şi acum pare a fi în faza „adolescenţă rebelă cu latură întunecată”. Sper că voi fi martoră şi la stadiul „se ţine surprinzător de bine pentru vârsta lui”.

    Ce voi face anul acesta? Aş vrea să mă bucur de cât mai multe filme, de redeschiderea chiar dacă numai temporară a cinematografului Arta şi în general de sărbătoarea minunată a filmului (şi nu numai) pe care cei din echipa de organizare o pun din nou în scenă.

  • Primul TIFF l-am ratat din cauza primei mele calatorii in strainatate.In 2003 am ajuns la Cluj doar pentru un sfarsit de saptamana si a fost suficient sa ma indragostesc iremediabil de tot.A fost o revelatie.Nu mai vazusem astfel de filme.Nu stiam ca exista astfel de filme chiar daca nu ratam nici un film aparut pe ecranele autohtone.
    Dar abia din 2005 am devenit posesorul unui card TIFF pe care l-am reinoit an de an.
    Pentru mine TIIF-ul a devenit locul in care mintea mea a lepadat tabu dupa tabu, in care am invatat sa gandesc liber, tot mai liber pana cand orice interdictie si-a pierdt intelesul.De la dragoste la ura, de la tandrete la sadism,de la masochism la compasiune, am parcurs virtual toate etapele detasarii si reatasarii de acest nesfirsit vis pe care il numim viata.
    Cred sincer, ca TIFF-ul este un spatiu privilegiat, un loc in care se amesteca energii sublime , un loc in care se construieste o lume a tolerantei, a intelegerii, a deschderii spre ceva inca neinteles, dar care poate transforma ireversibil modul nostru de percepere a realitatii.
    Nu am participat la petreceti TIFF, nu am legat prietenii...mi-au fost deajuns fimele( cam 40 pe editie).
    Ma bucur ca acest festival exista si ca am apucat aceste vremuri...

  • Primul TIFF l-am ratat din cauza primei mele calatorii in strainatate.In 2003 am ajuns la Cluj doar pentru un sfarsit de saptamana si a fost suficient sa ma indragostesc iremediabil de tot.A fost o revelatie.Nu mai vazusem astfel de filme.Nu stiam ca exista astfel de filme chiar daca nu ratam nici un film aparut pe ecranele autohtone.
    Dar abia din 2005 am devenit posesorul unui card TIFF pe care l-am reinoit an de an.
    Pentru mine TIIF-ul a devenit locul in care mintea mea a lepadat tabu dupa tabu, in care am invatat sa gandesc liber, tot mai liber pana cand orice interdictie si-a pierdt intelesul.De la dragoste la ura, de la tandrete la sadism,de la masochism la compasiune, am parcurs virtual toate etapele detasarii si reatasarii de acest nesfirsit vis pe care il numim viata.
    Cred sincer, ca TIFF-ul este un spatiu privilegiat, un loc in care se amesteca energii sublime , un loc in care se construieste o lume a tolerantei, a intelegerii, a deschderii spre ceva inca neinteles, dar care poate transforma ireversibil modul nostru de percepere a realitatii.
    Nu am participat la petreceti TIFF, nu am legat prietenii...mi-au fost deajuns fimele( cam 40 pe editie).
    Ma bucur ca acest festival exista si ca am apucat aceste vremuri...

  • Prima mea editie de TIFF m-a prins tarziu in adolescenta cand intr-o dimineata o prietena buna m-a tras dupa ea la un film. Binenteles microbul m-a prins instant si toate zilele urmatoare s-au transformat in alegaturi de la Republica la Arta, de la Arta la Victoria, de la Victoria la Iulius Mall si toate celelalte combinatii posibile. Atunci a fost si prima data cand am ajuns la Shaows Shorts si m-am indragostit pe loc. Asfel ca am ajuns sa fac o traditie de a merge in fiecare an.
    Anul urmator m-a prins ca si voluntar in cadrul evenimentului. Am inceput sa prind tot mai mult gustul filmelor, evenimentelor. Am stat pe scaune pe jos, oriunde doar ca sa vad filmele ce mi le bifasem in program. Plecam dimineata, ajungeam acasa noaptea tarziu si ziua urmatoare o luam de la capat.
    Un an mai tarziu, aveam bacul, dar nu puteam sa ratez editia aniversara in ciuda protestelor parintilor, bunicilor si tuturor profesorilor mei. M-am alaturat echipei de ticketing si am mancat din nou TIFF pe paine. In pauze mai invatam cate putin, mai faceam o varianta la mate, in rest eram fie pe tura, fie la filme fie la petreceri. Acum daca ma gandesc a fost o nebunie, dar a fost una frumoasa.
    Anul ce a urmat a fost ultimul in care am facut parte din echipa, de data asta prin sesiune si examene. Am ajuns sa cunosc o gramada de oameni frumosi din echipa si din tot ceea ce inseama TIFF. A fost anul in care am inteles cum functioneaza tot mecanismul din spate si cate rotite cheie sunt ca el sa functioneze.
    Anul trecut mi-am luat un moment de ragaz si am savurat din nou festivalul din ochii unui simplu spectator. Am ajuns sa alerg iar sa prind bilete, sa ajung la timp la filme, sa fug de ploaie la Casa TIFF si sa ma incalzesc cu un ceai. Dar cel mai mult am ajuns sa apreciez fiecare farama de efort ce a insemnat editia de anul trecut. Nu eram un simplu spectator care se supara daca se intampla ca filmul pe care vroia sa-l vizioneze nu mai mergea. Stiam ca oamenii din spatele festivalului isi doresc mai mult decat mine sa ma bucur de pelicula adusa de ei, stiam ca pentru fiecare lucru marunt de care eu ma bucuram se muncea enorm de mult.
    Editia aceasta ma prinde iar in postura de spectator, in care vreau sa vad cat mai multe filme, sa savurez cat mai mult tot ce imi ofera aceasta editie. Vreau sa merg la proiectii unde nu am mai fost pana acum, cum ar fi Cinema Marasti sau Manastur Open Air. Vreau sa prind sa stau odata pana la capat la o proiecte de la Centrul Cultural Francez. Vreau sa fac din nou un maraton de filme de dimineata pana seara de filme. Nu in ultimul rand vreau sa-mi revad prietenii pe care am asteptat cu nerabdare un an intreg sa se intoarca in Cluj!

  • Tiff

    Era primavara, aveam 19 ani si am aflat de la un prieten student la foto ca se organizeaza un festival de film si sunt in cautare de voluntari.
    Asa a inceput calatoria impreuna cu TIFF-ul.
    A fost o intalnire importanta: am vazut sute de filme, mi-am definit, schimbat si rafinat 🙂 gusturile in materie de film. Am inceput experimental, vedeam pana la 4 filme pe zi si aveam mini-competitii la final de festival cu prietenii care ma invidiau pentru cantitate. A trecut studentia si au inceput vremuri mai grele: puteam sa vad mult mai putine filme si asa eram obligata sa trec in alta etapa in care selectam dupa recomandarile prietenilor sau dupa ce stiam deja ca Imi place: filme nordice, putin condiment asiatic si filme premiate international. Nici nu mai tin minte de cand nu am mai vazut un FL (fara limite) adevarat :).
    Apoi am plecat din Cluj si veneam o data cu festivalul. Aveam putin timp si multe filme, prieteni de intalnit dar, in ciuda ritmului putin cam accelerat, era si un avantaj: nu mai sufeream de depresia post-tiff (cum o denumisem) ce se instala odata cu golirea orasului. Nu mai suspinam pe strazi vazand ca "purtatorii de badge" au disparut. Ma bucuram si eu doar de efervescenta.
    O vreme nu ne-am mai vazut: anii in care am lipsit sunt egali ca numar cu cati copii am (2). Nu a fost usor :), am incercat sa vad acasa cateva dintre filmele proiectate si povesteam cu prietenii prinsi in vria evenimentelor clujene. 
    Nu le era usor: filme, petreceri, prieteni sau invitati la festival cu care prindeau rasaritul prin oras 🙂
    De un an m-am intors insotita de un partener dornic sa cunoasca si el "minunea" de care ii tot povesteam si de doi copii care deja au bifat evenimente pe la Gradinita Tiff 🙂
    Astazi este ziua mea de nastere si TIFF ma sarbatoreste cum stie el mai bine de 13 Ani incoace: uneori cu deschideri de gala, alteori cu petreceri prin barurile clujene,  cu cunostiinte noi, cu filme interesante (nu am sa uit niciodata ziua mea de nastere ce a inceput cu un Lukas Moodyson experimental-nu cred ca mi-am revenit cu deplin nici pana astazi 🙂 si, mai nou, cu documentare ce se suprapun pe temele mele de reflectie.

    Sa avem un an exceptional my TIFF-friend,
    Yours sincerily, Lavinia 🙂

Scrie un Comentariu

Despre Autor

TIFF Blog