CONCURSURI TIFF 2014

CONCURS: Câștigă super TIFF lucrușoare!

Scris de TIFF Blog

[UPDATE: CONCURS INCHEIAT] Ce film ți-a plăcut până acum cel mai mult și mai mult, adică te-a super ultra impresionat și l-ai recomanda tuturor prietenilor? Spune-ne într-un comentariu la acest post dacă votezi, cu cine votezi și de ce - pentru că e legal și murim de curiozitate - adică apără-ți favoritul. Cu cât ești mai convingător, cu atât ai mai multe șanse să te clasezi în top. Mai ales dacă ne impresionezi și pe noi spunându-ne și pe cine-ai cunoscut și de ce ți-ar plăcea să-i dai cadou premiul câștigat.
VEZI PREMIILE!

129-231-large 164-295-large

Premiile puse la bătaie:

LOCUL 1. Două Tricouri Țepes/ Corvin – EL și EA

LOCUL 2. Două CĂNI TIFF

LOCUL 3. O umbrelă

LOCUL 4. Un termos

LOCUL 5. O pălărie

LOCUL 6. O agendă

CONCURSUL DUREAZĂ PÂNĂ PE 6 iunie, ora 20.00.

 

Câștigătorii vor fi anunțați pe 7 iunie și își vor putea ridica premiile de la TIFF SHOP casa TIFF, după ora 10.00, pana duminică la ora 19.00 (nu de alta, dar atunci chiar se închide).

UPDATE/ LISTA CAASTIGATORILOR

1. RETE CATALINA   - 2 TRICOURI

2. ANCA -  2 CĂNI

3. SzL (Szabolcs Levay)– UMRELĂ

4. SILVIANA CIMPIAN –  TERMOS

5. HOREA VIOREL - PĂLĂRIE

6. MIRELA   -  AGENDA

19 Comentarii

  • Imi place de numa sectiunea de anul acesta, Focus Irlanda, pentru ca tot la TIFF, in alte editii, am descoperit filmele nordice si pasiunea mea pentru ele. E tot timpul pe gustul meu un film care are la baza o poveste adevarata, inradacinata bine in realitate si in acelasi timp, prezinta totusi mai multe perspective, nu doar cele considerate "reale"..si atunci tot filmul devine un traseu pe mai multe planuri, iar tu ramai sigur marcat de unul dintre ele, depinde care te prinde mai tare. 🙂 M-a impresionat anul acesta, pana acum, filmul Good Vibrations, in regia lui Lisa Barros D’Sa şi Glenn Leyburn, pentru ca e plin de muzica buna si originala, povesti captivante si reale, personajele sunt imprevizibile, iar cele 100 de minute de film transmit cel putin tot atatea mesaje faine, la care merita sa stai pe ganduri dupa. Nu vreau sa zic mai multe despre film, pentru ca nu-mi plac trailere, strica tot farmecul, eu pe asta il votez si vi-l recomand. As imparti cadoul cu prietenul meu cel mai bun, pe care il redescopar mereu la TIFF, prin prisma filmelor pe care alege sa le vada.

  • L'ecume des jours - a fost primul film la care am mers impreuna si tricourile ar fi o obligatie sa mergem si la #tiff2015 tot ensemble

  • Anul acesta m-a impresionat Cathedrals of Culture..un documentar care il recomand deoarece te atrage prin valoarea cladirilor, prin imaginea si sunetul folosit pentru a exprima atmosfera din aceste locuri si care te atrage prin unicitatea abordarii...a fost un documentar de 3 ore care a trecut foarte repede...si care m-a facut sa-mi pun numeroase intrebari: de ce s-a terminat? O sa mai continue acest calup de documentare? Ce cladiri o sa urmeze? Cand am sa ajung si eu sa le vad?
    Daca ar fi sa aleg o persoana cu care nu numai sa impart acest cadou, ci si sa vad urmatorul documentar si totodata sa vizitam impreuna aceste locuri...ar fi o noua prietena Ancuta Coman.
    Felicitari echipei TIFF!

  • Am vazut printre altele filmul Copiii preotului si l-as recomanda tuturor. In afara ca la Florin Piersic a fost (aproape) plin si a fost o atmosfera foarte frumoasa - e altfel la TIFF, la sfarsit omul mai sta sa completeze biletele de "critic de film", a fost si o tragicomedie reusita si care a fost si despre lucrurile despre care nu vorbim dar sunt acolo si odata iesite la suprafata creeaza "valuri".

  • Hello!Dintre toate filmele de pana acum,cel mai mult m-am impresionat God Vibration,deoarece mesajul e transmis foarte bine,iar povestea te captiveaza pe loc!Multumim pentru acest festival,pentru oamenii frumosi pe care ii intalnim si mai ales pentru filmele de exceptie!

  • Singurele zile în care voi putea într-adevăr să TIFFuiesc vor fi cele de weekend, pentru că anul acesta nu am gândit cum se cuvine strategia.

    Totuși, am apucat deja să gust câteva producții, și recomand dând din coadă Blind/Orbire, în regia lui Eskil Vogt - o poveste simplă, nespus de nordică (până și în expresiile, formele și unghiurile faciale), care m-a pus pe gânduri și m-a lăsat cu întrebarea ”Păi și, dacă ar fi să aleg...?”.

    Doar că nu putem alege. Nu așa.

    Totuși, aleg să împart premiul (dacă!) cu jumătatea mea masculină, pe care o târăsc cu obstinență la toate filmele de care am timp.

  • Dintre toate filmele pe care le-am vizionat anul acesta cel mai mult am fost impresionata de White Shadow, un film cu un concept interesant, povestea lui Alias, un albinos din Africa a carui viata este tot timpul in pericol deoarece oamenii cred ca corpul lor are puteri magice. Am aflat din film ca in Tanzania inca se practica vrajitoria si ca ai nevoie de un permis special eliberat de guvern.
    A devenit si mai interesant la final cand la sesiunea de Q&A am aflat problema albinosilor este o problema reala, nu este doar un film si ca oamenii care au aparut in film nu au nici o pregatire profesionala, ei doar au vrut sa traga un semnal de alarma asupra a ceea ce se intampla in Africa, a jucat pana si politistul satului in film, avand un rol negativ. Poate nu as fi inteles filmul, poate nu ar fi trecut decat ca "un alt film fain vazut la TIFF" daca nu ar fi fost sesiunea de Q&A care mi-a "deschis ochii".
    Acest film te ajuta sa intelegi ca problemele tale din viata de zi cu zi sunt o nimica toata in comparatie cu problemele altora care se lupta pentru a supravietui.
    Premiul l-as imparti cu o prietena care a fost voluntara la TIFF 2 ani si care acum este plecata din tara dar care mi-a spus de multe ori ca si-ar fi dorit sa fie si anul acesta la TIFF.

    Felicitari echipei TIFF care in fiecare an mi-a facut sesiunea mai frumoasa!

  • Din seria "Fara limite" marca Kim Ki-duk, pot sa recomand si sa nu recomand "Moebius".

    Nu este un masterpiece precum "Spring, Summer, Fall, Winter... and Spring", este departe si de "Pieta", nu ai nimic in filmul asta ce sa-ti placa, aparitii teatrale exagerate, mimica amuzanta, dar daca supravietuiesti primele 20 de minute... nu te mai poti trezi din soc, nu te mai poti opri de ras, nu te mai deranjeaza ca nu vorbesc in film, incerci sa intelegi ce cauta Moebius, Freud si Buddha in aceeasi film si astepti ce nebunie te mai asteapta.

    Se poate considera un studiu glorios de pervesitate, o comedie scarboasa, un thriller de caractere si mai putin de intriga, o drama de familie exagerata cu reactia de "nu exista", dar orice ar fi... iti ofera ce ar trebui sa-ti ofere orice film dupa ce iesi din sala... sa nu ramai indiferent.

    Va recomand!
    Nu va recomand!

  • Filmul care mi-a placut cel mai mult a fost unul dintre primele vazute la editia aceasta. E vorba despre "Family united", film care a reusit in putin peste o ora jumatate sa ma poarte printr-un carusel emotional. Pot sa spun cu toata sinceritatea ca nu am vazut acest film, ci l-am trait.

    Premiul l-as imparti cu o prietena care de cativa ani este printre cei mai infocati fani Tiff dar care spre marea ei suparare nu poate sa ajunga anul acesta la festival.

  • Pana acum am reusit sa ajung doar la premiere, nu cred ca arganizatorii au ales degeaba filmul "Philomena" pentru deschidere. Recomand cu drag acest film, mai ales pentru ca este inspirat dintr-o poveste adevarata de viata si din care putem invata multe, daca privim dincolo de imaginile cu batranica simpatica din rolul principal. nu este un film de actiune, insa poate ajunge si la o inima de gheata. povestea filmului ne face sa traim atat probleme contemporane, dar si probleme din vremurile trecute. cu siguranta o sa o indragiti pe Philomena, cand ochii mai sensibili sunt gata sa lacrimeze Philomena va reusi sa va aduca zambetul din nou pe buze. Asadar Philomena e un film remarcabil pentru povestea reala de viata.Daca vreti sa aflati povestea Philomenei urmariti-l cand aveti ocazia si cu siguranta veti fi alaturi de ea pas cu pas de-a lungul povestii.

    da, votez. Votez cu "Philomena". Pentru ca merita! 🙂

    As vrea sa impart cadoul cu prietenul meu, asadar voi reusi sa il conving sa vina mai des cu mine la TIFF.

    Felicitari tuturor membrilor echipei TIFF!!

  • Filmul care mi-a captat cel mai tare atentia a fost Everything we loved care participa si la competitia TIFF. Consider ca acel film a fost foarte emotionant si a promovat valori morale, aratand dorinta unor oameni de a-si intemeia o familie si extremele pe care le poate atinge un barbat din dragoste pentru sotia lui. A fost un film trist, si la asta ma asteptam dupa ce am citit titlul, insa cred ca merita sa fie un film vizionat de mai multa lume. Premiul l-as imparti cu un prieten roman care a plecat in Irlanda. Mi-as fi dorit foarte mult sa participe si el la festival, dar dupa cum demonstreaza si filmul, uneori indiferent de cat de mult ne dorim un lucru nu se poate indeplini. Cu toate acestea, life goes on, si as vrea sa ii daruiesc acest tricou. Poate la anul va avea sansa de a veni in Romania pe perioada festivalului :).

  • Pana in prezent mi-a placut filmul "Suteaza" din cadrul programului EducaTIFF, un film norvegian bazat pe fapte reale, un film care prezinta copiilor si adoltilor in acelasi timp, ce inseamna munca in echipa in momentul in care un prieten/coleg se confrunta cu o dificultate cronica din punct de vedere al sanatatii, cum acestia incearca sa il faca fericit pana in ultima clipa.

    Premiul l-as darui/imparti cu o fetita care sufera de aceeasi boala cronica precum in film.

    Multumesc si felicitari intregii echipe TIFF si la cat mai multe editii 🙂 !

  • Mie mi-a placut Hotel. Eu sunt mare fan al filmelor nordice. A fost haios si profund in acelasi timp.

  • Anul acesta am asteptat si n-am asteptat TIFF-ul. Pe de-o parte, cele 10 zile de TIFF sunt, pentru mine cel putin, cele mai frumoase zile pe care le are Clujul. De 4 ani m-am bucurat de ele ca voluntar, dar anul acesta sunt doar in ipostaza de spectator. Iar motivul pentru care m-am temut de aceasta saptamana, e faptul ca stiam ca toate eforturile mele de a ma concentra pe sesiune, vor fi in zadar, ca doar nu poti sa nu hoinaresti prin centru, pe la Victoria, prin Unirii sau pe la depozitul de filme cu AperiTIFFul in geanta si un apetit de filme bune. "Dupa lupte seculare" am facut cu mine insumi un compromis si am ales cu minutiozitate cate un film zilnic- evadare de la cosmarul academic- si nu regret nicio alegere de pana acum.
    Fara sa ma gandesc foarte mult, filmul meu preferat de pana acum este "Blind". Am ajuns gafaind la proiectie la Victoria, am prins loc la etaj, in lateral, in spate de tot. Nu am apucat bine sa imi trag sufletul, ca filmul m-a si captivat. Si m-a tinut captivata pana la final si dupa. Cel mai fascinant mi s-a parut modul in care realitatea s-a intrepatruns cu fictiunea- scenele halucinante, care te faceau sa te intebi:"Oare scena asta e rodul imaginatiei ei sau e adevarata?" si sa te gandesti la ce minuni poate sa faca un regizor cu o camera si multa creativitate. Povestea demonstreaza ca pierderea vederii nu duce implicit la pierderea imaginatiei. Dimpotriva, handicapul ii acutizeaza protagonistei capacitatea de a scrie. Astfel, jocul cu scenariile devin pentru ea un mecanism de refugiere de la realitatea apasatoare, dar si un mijloc de refulare al temerilor dar si al paranoiei si lipsei de incredere ca ceva ar putea sa mai mearga bine in viata ei. Cu scene cu dialog sporadic, cadre lungi si un soundtrack exceptional, filmul reuseste sa te scufunde intr-o stare contemplativa. Am ramas pironita in scaun si pe timpul credits-urilor. Am inchis ochii si am incercat sa ma pun in pielea personajului. Nu am reusit, dar cu siguranta "Blind" a reusit sa ne arata o farama din cum ar fi viata in lipsa luminii.
    Dupa cei 4 ani de TIFFat( TIFFit?) am "brevetat" termenul de "film de TIFF"-inca nu i-am gasit o definitie precisa, dar e ceva frumos...cu siguranta "Blind" e un "film de TIFF" exemplar 🙂

  • Chiar daca nu am avut ocazia sa vad foarte multe filme nici in acest an, am ramas impresionat de filmul "O noapte minunata" datorita momentelor prezentate dar si a sfarsitului. Finalul ofera spectatorului sansa de a decide, de a-si imagina ce s-a intamplat cu actorul. Fireste ca pentru asta trebuie urmarit filmul. Filmul a fost o proiectie speciala astfel ca, din lipsa de timp pentru documentare, am aflat de el la fata locului. Interesanta a fost mobilizarea si rapiditatea cu care voluntarii si staff-ul s-au mobilizat si au transformat un spatiu de concert intr-un mini-cinema in aer liber. Am constatat cu uimire lasfarsit ca a fost si un ajutor in plus, unul dintre actori. Acesta a lucrat cot la cot cu cei responsabili de locatie si pentru acest fapt: Jos palaria! Si pentru ca seara trebuia sa se incheie special, la iesire am asistat la un dialog in engleza, fara multe cuvinte, intre un rus si un roman, cu ajutorul unei viori. Asta da: film memorabil, intr-o seara memorabila!

  • BankLady, pentru povestea neveridică, dar fabuloasă în același timp, pentru casting, modul în care protagonista a interpretat inspirata de animale, după cum a declarat după film.

  • Cu tot dragul recomand Everything we loved, nu stiu daca va lua vreun premiu dar cred ca pentru fiecare in parte e un anumit gen de film care ii ajunge la suflet.Pentru mine, Everything we loved primeste premiul, pentru uimirea care mi-a produs-o.Acum 20 de ani, pe cand aveam 20 de ani, era o melodie in voga pe MTV, "Runaway train" in a carei clip un copil era rapit...imi amintesc ca am plans cand l-am vazut prima data, desi eram tanara si naiva si neimplicata in domeniul asta. Acum am 40... si doi copii...si te-ai astepta sa reactionez si mai vehement. Aici a fost uimirea, cat de mult a reusit filmul asta sa transmita durerea acelor parinti care si-au pierdut copilul si au incercat solutia de surogat a inlocuirii cu un alt copil care nu era al lor. Nu i-am aprobat, dar i-am inteles. E un film minunat despre cum oamenii buni ajung sa faca lucruri rele, despre cum provoci suferinta din iubire. Mi-a placut zgarcenia de cuvinte, cum imaginile au vorbit in locul lor. Mi-au placut discutiile de dupa, din nou ideea a pornit de la fapte reale , care povestite au fost mai crude decat filmul si din nou intrebarea "Cum am putut sa empatizez cu ei?"... E o magie. Intrebati-l pe Max Currie.

  • "De o mie de ori noapte buna", un film in care contrastele se imbina. Un film la care ar trebui sa mergi fara sa te uiti la trailer inainte, pentru ca iti strica surprizele pe care urmeaza sa le vezi. Prima si ultima scena a filmul sunt pur si simplu memorabile. O Juliette Binoche care si-a inteles foarte bine personajul si reuseste sa iti transmita prin fiecare gest si expresie ceea ce gandeste si simte.
    Pot sa mai adaug doar ca doar scriind ce mi-a placut la acest film... mi se ridica parul de pe maini, so... IT'S A MUST SEE!

Scrie un Comentariu

Despre Autor

TIFF Blog