10 PENTRU FILM TIFF 2013 TIFF 2014

JURNAL 10 PENTRU FILM. ZIUA 2

Întâlniri peste întâlniri în ultima zi a celor 10 pentru film! Cea cu Ada Solomon, producător filme, era spre final când am ajuns la aceeaşi locaţie de ieri, pentru a participa la ultima lor întâlnire înainte de gală: cea cu regizorul Cristi Puiu.  Pe drum, când traversam piaţa Unirii, soarele ce a lipsit tot TIFF-ul era acum mai prezent ca niciodată. Rulau pe ecranul mare din piaţă clipuri de la TIFF. Imposibil să nu se transmită cu rapiditate melancolia, în penultima zi de festival...

I-am găsit pe actori mult mai degajaţi şi mult mai vorbăreţi decât ieri. Cristi Puiu a intrat în cameră şi prezenţa lui i-a copleşit. Je t'adore! a spus una dintre actriţe. Fiecare dintre ei ştiau că în discursul său franc, direct, fără orice fel de menajamente, şi totuşi unul deschis, sincer, presărat de glume, vor întâmpina adevăruri personale, mai dificile de filtrat prin gândurile proprii. Cât de greu e să pătrunzi în viziunea lui Cristi Puiu despre film? Să pătrunzi acolo şi să analizezi toate perspectivele? Alături de actori, l-am ascultat şi cred că e teribil de greu, ca orice lucru care-şi vrea un rost, de fapt.  Dar în exprimările cu un uşor iz filosofic, pare a fi singurul adevăr valabil. Pentru că atunci când între autenticitate şi artificial, între inefabil şi repetiţie, între ceva ce se consumă şi ceva ce se derulează e doar o punte, marginile sale nu sunt uşor de reperat.  Pentru el, filmul este o mărturisire, filmul este un exerciţiu, şi nu e just aşa?

Pe tine te ştiu, da... (pauză), şi pe tine te ştiu.. (pauză) Tu cine eşti? Cristi Puiu a început prin a-i cunoaşte câte puţin pe fiecare. A purtat apoi o discuţie cu fiecare actor în parte, în baza proiecţiei unor filmări scurte de prezentare, unde fiecare actor realizase un monolog. Criticile au fost dure. Cei 10 nu sunt sensibili, însă, e şi normal. Cum să construieşti ceva viabil fără a întâmpina critici?

O explozie de informaţii preţioase a urmat. Dacă te interesează un lucru, mergi înspre el. Şi asta înseamnă greşeli, greşeli... Un actor bun nu e unul căruia îi ies replicile din prima. [...] Dacă eşti prezent, vine şi inspiraţia. [...] E foarte importantă coerenţa, angajarea şi asumarea textului. [...] Lucrurile autentice sunt cele care ne emoţionează cu adevărat, a subliniat Cristi Puiu.

Nu s-au pus neapărat întrebări. Actorii digerau cel auzite şi le reformulau, îi împărtăşeau viziunea doar că le era mai dificil de pus în cuvinte. Erau copleşiţi şi fericiţi, pe alocuri confuzi. Fericirea izvora dintr-o stare de curiozitate amestecată cu temeri şi soluţii.

Această ultimă întâlnire cred că fost acel <punct pe i> al întreg programului. Ce li s-a mai spus actorilor în formulări demne de reţinut? Că o relaţie este adevărată atunci  când ea se consumă. Că tot ceea ce e esenţial de surprins e inefabilul, acel irepetabil, acolo unde metafizica ţine de detalii foarte subtile, iar cea mai grea ipostază este aceea de a te pune în situaţia de <a asculta>. Că textul este cel mai bun prieten al actorului iar singurul prieten pe platou îţi e regizorul, şi e o relaţie foarte fragilă, depinde cum ţi-o construieşti.

Nu cred că a fost vreo afirmaţie care să joace neapărat rolul de concluzie a celor discutate. Cred că s-au strecurat peste tot fraze care puteau fi socotite drept concluzii. Mi-a plăcut aceasta: Răspunsurile nu sunt la profesionişti, sunt în stradă, în contextul în care  Cristi Puiu le-a sugerat să analizeze mai bine reaţiile celor din jur atunci când îşi construiesc propriul joc.

Actorii s-au despărţit de regizor încântaţi, şi s-au grăbit spre ultimele aranjamente ale serii înainte de Gala de Închidere a TIFF-ului, care a avut loc la Teatrul Naţional Lucian Blaga. Au urmat: coafura şi machiajul, apoi hainele de gală. I-am privit în timp ce păşeau confidenţi şi zâmbitori pe covorul roşu.

După primele premii decernate, au avut momentul lor pe scenă. În aplauzele publicului, cei 10 au fost rugaţi să se prezinte fiecare, asta după ce spectatorii le-au urmărit în parte scurtul moment de prezentare pe ecran. Îi mulțumim colegei Silvia Aștilean  pentru styling-ul impecabil.

Încă odată, i-am avut în atenţia noastră pe: Claudia Ardelean (Teatrul „Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe), Balázs Bodolai(Teatrul Maghiar din Cluj-Napoca), Eliza Noemi Judeu(Teatrul Municipal George Bacovia din Bacău), Nicoleta Lefter (Teatrul Odeon, Bucureşti), Călin Stanciu Jr. (Teatrul Naţional din Timişoara), Rareș Florin Stoica (masterand UNATC), Silvia Török (Teatrul German de Stat din Timişoara), Mihaela Trofimov (Teatrul „Maria Filotti” din Brăila), Cătălin Vieru (Teatrul Naţional ,,Marin Sorescu” din Craiova), Irina Wintze (Teatrul Național din Cluj).

Doi dintre ei, şi anume cel mai tânăr: Rareş Florin Stoica (24 ani), absolvent al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Teatru şi Televiziune, secţia Actorie, şi fosta sa profesoară  - acum colegă în cadrul programului, Irina Wintze au prezentat într-un format inedit, un premiu.

Au urmat interviuri cu presa după finalizarea ceremoniei, după care s-au retras la cabine pentru a se pregăti de Petrecere de Închidere a Festivalului de la Euphoria Music Hall. Sper că Mirela Voinea, cea responsabiă cu atmosfera de vis de aseară de la petrecere, i-a convins că au trăit, într-adevăr, momente de FILM la TIFF!

Şi dacă avem tendinţa de a construi ficţiuni - fiecare pescuieşte din discursul celorlalţi ce-l interesează, după spusele lui Cristi Puiu, cât v-am scris despre ei aici, ce s-a petrecut de fapt?

Claudia Sîrbulescu, VOLUNTAR BLOG TIFF

Scrie un Comentariu

Despre Autor

Voluntari